Plecarea bardului - Friedrich von Schiller

Si tace muza; chipu-i feciorelnic
Cu.obrajii-mpurpurati e-n fata ta;
Parerea-ti o asteapta ea sfielnic:
O va cinsti, dar nu va tremura.
Ce-i bun si drept sa pretuiesti prielnic,
" Nu ce-i înselator, doreste ea,
Doar cel ce simte-n inima frumosul
E demn ca sa-i aduca ei prinosul

Vor cîntecele- acestea sa traiasca
Doar cît rasuna-n inimi glasul lor,
Cît vise mai frumoase stiu sa nasca,
Sî nalte-n piept simtirile în zbor,
Nu vor spre viitor sa mai pluteasca,
Au rasunat si pier cu vremea lor
Nascutu-s-au din vraja unei clipe
Si zboara lin pe-a dantului aripe.

E primavara-n plina înnoire,
Zvîcneste viata tînara-n pamînt,
Mireasma de nectar pluteste-n fire.
Se umple cerul de voiosul cînt,
Batrîn si tînar spre nemarginire
Îsi nalta al simtirilor avînt.
Se duce primavara!... Floarea moare,
Dar viata din samînta ei rasare.



vezi mai multe poezii de: Friedrich von Schiller




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.