Azi vreau să sparg din nou a viţei venă,
Să-mi plângă şoapta rubinie-n cupă,
Suspinul boabei, dulce să erupă
Turnând în suflet zvon de cantilenă.
poezia este o buclă mătăsoasă şi parfumată
atârnată de un cer în asfinţit, străjuit de nori sângerii
lanţ cu zale fierbinţi
dureroase în unicitatea fiecăreia
Din ceara lumânărilor pentru morţi
îmi modelez în arhanghel umărul drept
din ceara lumânărilor pentru vii
îmi modelez în demon umărul stâng