Gândăcelul - Elena Farago
Poezie adăugată de: marian

    miercuri, 21 ianuarie 2015

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca ma doare
De ce ma strângi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sa ma joc si mie,
Si mila trebuie sa-ti fie
De spaima si de plânsul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?
Ca am si eu parinti ca tine,
Si-ar plânge mama dupa mine,
Si-ar plânge bietele surori,

Si-ar plânge tata mult de tot
Caci am trait abia trei zile,
Îndura-te de ei, copile,
Si lasa-ma, ca nu mai pot!

Asa plângea un gândacel
În pumnul ce-l strângea sa-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A încercat sa-l mai învie
Suflându-i aripile-n vânt,
Dar a cazut în tarna frânt
Si-ntepenit pentru vecie!

Scârbit de fapta ta cea rea,
Degeaba plângi acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sa ocrotesti cu bunatate,
În cale-ti, orice vietate,
Oricât de far-de-nsemnatate
Si-oricât de mica ar fi ea!



vezi mai multe poezii de: marian




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.