Ca să moară fericită
Floarea albă, ofilită,
Am pus-o după ureche
Să-mi fie în gând pereche.
Dar uitându-mă-n oglindă
Frumusețea vrea să-ntindă
Frăgezimea din privire
Și s-aducă în simțire
O petală, și-ncă una…
Iar mirarea mea, întruna
Floarea-o udă cu visare
Și în ea viața răsare.
Nu știu unde e magia…
E în floare, în femeia
Care-a vrut să întregească
Frumusețea îngerească
A gândului luminat?
Cine știe… Imediat
Degetele tremurânde
Prind de floarea care râde
Veselă, plină de viață
Și o pun ușor în vază
Ce la geam acum tronează.
Înc-o zi și poate multe
Sufletul o să-mi asculte
Gândul care în pereche
Cu floarea nouă, dar veche
Se va odihni la geam
Cântând și plesnind pe ram
Mugurii de mulțumire
Pentru-a vieții revenire!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Ina > Eu nu cuget la modestii, caci acestea is pentru altii. Poate gandul pe care il stiu, este o modestie, insa ce ma fac de alalalt, pe care nu-l cunosc?!.. Mai modest ii firul de praf, s-ascunde cu taina-i, de toti, ca sa nu-l zareasca!
Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 31 august 2017
Frumos spus! Sunteți modest! Cu deosebită considerație,
Ina M. (autor)
joi, 31 august 2017
Ina > nici vorba! is doar un student al vietii. ia sa vezi, sed in banca alaturata. Mie imi arata Dumnezeu, cate ceva - s-atunci, si eu arat ce-am invatat, dupa care imi intind degetul spre tabla, exclamand: iote! iote acolo!..
Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 31 august 2017
De la granit la apa cristalină a unui izvor de munte....De la furtună si nori de plumb la cerul de un albastru infinit... De la Beethoven la Mozart! Așa a perceput creierul meu citatul scris in cele trei moduri! O lectie la care profesorul a folosit metode de predare bine alese! Elevul este lămurit! Cu deosebită consideratie, domnule profesor,
Ina M. (autor)
joi, 31 august 2017
P.S: Observatii, asupra textelor marcate?!
th3mirr0r
joi, 31 august 2017
*** [3] Eu sunt frunzulita. Mica tare de tot! Asa m-am nascut - De acolo; Din copac - Si apoi, crescand, tot asa mititica - precum eram, am inceput sa descopar anotimpurile. Ele se perindau prin fata nervurilor mele. Eu eram.. tare fericita sa le descopar!.. Dar toamna... a venit - N-am apucat sa vad iarna, amortind...
th3mirr0r
joi, 31 august 2017
*** [2] Eu sunt frunzulita mica tare de tot asa m-am nascut de acolo din copac si apoi crescand tot asa mititica precum eram am inceput sa descopar anotimpurile ele se perindau prin fata nervurilor mele eu eram tare fericita sa le descopar dar toamna a venit n-am apucat sa vad iarna amortind
th3mirr0r
joi, 31 august 2017
*** [1] Eusuntfrunzulitamicataredetot
asam-amnascutdeacolodincopacsiapoicrescand
totasamititicaprecumeramaminceputsadescopar
anotimpurileeleseperindauprinfatanervurilormele
eueramtarefericitasaledescopardartoamnaavenit
n-amapucatsavadiarnaamortind
th3mirr0r
joi, 31 august 2017
Ina > Perseverenta, cica ii precum nervurile frunzelor. Un copil, cand priveste frunzele stranse gramada, vede un intreg univers desfasurandu-se 'naintea-i; creste, iar devenind matur, fie va rade de ceilalti copii, care privesc gramada de frunze, fiindca nu se regaseste pe sine, fie, recunoaste acelasi univers.
Asadar, transpus, eu nu va priveam scrierea cu ochii celui matur, ci cu aceeasi copilarie impartasita.
Daca doresc progresul dvs. - acesta nu se raporteaza la preferintele mele literare(care oricum sunt foarte diversificate); asadar, micile indicatii nu au nimic in comun cu Estetica, ci au fost facute pentru a va arata o cale pentru intarirea creatiei (creativitatea o aveti din plin) - si cum altfel, veti face aceasta?!..
Th3Mirr0r
th3mirr0r
joi, 31 august 2017
Frunză coaptă in senin,
Către tine eu mă-nclin
Căci in verdele meu crud
Vreau frumosul să n-ascund
Ci să-l scot din seva mea
Prin nervuri de catifea,
Insă nu-mi iese tot timpul...
Frunza toamnei e Olimpul
Care imi arată drumul
Către jar ascuns in scrumul
Amintirilor emoții
De îi scihmbă haina sorții!
Multumesc, domnule Th3MirrOr
Ina M. (autor)
miercuri, 30 august 2017
Ina > iaca, vad intr-aceasta schimbare ritmica, o mai buna abordare asupra poeziei. Se poate, deci!..
Semnele de punctuatie au un rol foarte important, in desemnarea structurii unei poezii - daca nu s-ar pune acestea, nu ar urma cursul firescului. Apoi, tot ele, dezvolta fluctuatia ritmicitatii, caci asa si apa, in curgerea-i, mai ocoleste cate o piatra, ori cuprinde vreo buruiana, urmand harta pana la acumulare. Un alt rol important il formeaza structura in sine, alcatuirea versurilor, ritmicitatea formandu-se inainte de toate din stratificarile nivelului informational.
Reprezinta un progres, aplicarea acestora.
Th3Mirr0r
th3mirr0r
miercuri, 30 august 2017