Dimineaţa îşi amplifică deşteptarea
cu degetele prinse de pervaz
o amestec cu încăpăţânarea
de-a nu mă trezi
alerg nebună oarbă printre gânduri
mă descoperă absurdă
geloasă
pe o parte din tine
şi merg la întâmplare
prin spaima limitelor care ne deosebesc
încerc să aud fiecare foşnet
unde nu sunt
tu străluceşti
în adâncul de umbră şi luminare
cine-i acest necunoscut
în care m-am adăpostit
modelată de un gând prins
în cleştii răsăritului
gura nu are nevoie de cuvinte
pentru a ne îndulci setea
înfloreşte o iubire potolită
egală evidentă şi nedefinită
te recunosc
între strigătul luminii
şi dezordinea chemărilor
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc, Ina pentru lectura si comentariu! Foarte bine ai "prins" mesajul.
Cu pretuire,
Agafia (autor)
miercuri, 21 iunie 2017
Recunosc starea de dimineață: confuză, plină de nedorința și neputința de a te trezi. Dar gelozia...gelozia pe ce sau pe cine? Pe cel ce nu ești și îl ai lângă tine, altfel, cu limitele și putințele lui? Iubirea pentru ceea ce te-a atras la el, ceea ce n-ai tu și el are , pentru limita lui care nu-i și a ta, pentru faptul că el nu-i limitat in ceea ce tu ești? Doamne...e gelozia dată de iubirea pentru " altfel", gelozia dată de dragostea pentru " diferit" ! Mulțumesc, Agafia! Admirație pentru creație!
Ina M.
marți, 20 iunie 2017