Gelozie - Cârdei V. Mariana
Poezie adăugată de: miana

    vineri, 07 august 2015

Astăzi, marea-i ca safirul,
cu reflexe de topaz,
soarele discret răsare
şi-o sarută în extaz.

Marea-n valuri lin tresare
oglindindu-l cu ardoare
şi-i răspunde visătoare,
în întreaga ei splendoare.

Dintre nori, palida lună
îi privea înfrigurată
şi gândea că mândrul soare
o iubise altădată.

Gelozia o cuprinde
şi dispare iar în nori,
pregătită să-i surprindă
facând amor până-n zori.

Trena-i – mantie cu stele,
tot argintul prins în păr,
raze-n platină o-mbracă,
o regină-ntradevăr.

Din înaltul bolţii, luna
priveşte surprinsă-n mare,
unde îşi vede doar chipul
în oglinda lucitoare.

În adâncuri, dormitoare
din scoici şi alge de mare
puse-n ordine firească
fauna să-şi odihnească.

Frematând, marea-I oferă
un spectacol de magie
dăruindu-i primitoare
icre şi fructe de mare.

Plouă iar în miezul verii,
fulgere brăzdează cerul
şi perdele reci de apă
limpezesc bolta-nstelată.

Un şuvoi sprinten de apă
se strecoară printre stânci
şi coboară în cascadă,
de pe munţii-nalţi, abrupţi.

Apa este-nvolburată,
sclipiri calde de argint,
şi goneste spumegândă
înspre mare, licărind.

Observând-o, intrigată
luna-şi zice în sinea ei,
că marea este superbă,
dar soarele-I doar al ei.



vezi mai multe poezii de: miana




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Foarte frumoasă ultima strofă ! Am zâmbit. .. :)
mirimirela
luni, 10 august 2015


Interesant poem, inteligent construit mesajul. Multumesc!
andreionthepoetry
sâmbătă, 08 august 2015


Foarte frumos!
stomff
vineri, 07 august 2015