Iubiri la mâna doua, cu gesturi stilizate
Şi poticneli multiple în derularea lor,
Prin partea maladivă a unei veri uzate,
Acumulează-n grabă fotografii color,
De parcă le-ar fi teamă de ziua ce-o să vină,
Şi se-mbulzesc sub cerul unui prezent incert,
Cât să-şi consume doza de visuri şi de vină,
Aproape sufocate în ritmul lor alert.
Iubiri fără adresă, iubiri de mântuială,
Culese la-ntâmplare dintr-un bazar sordid,
La vremea când şi iarba se frânge de-ndoială,
Iar nuferii plăcerii în silă se deschid.
Cum poţi umbla cu ele mai mult decât o vară
Şi cum să porţi în minte ecoul lor meschin?
Lipsindu-le măsura, ele ajung povară
Şi mor abandonate sub câte-un baldachin.
Te scalzi în apa vremii fără frică...
Eşti încă verde şi mai poţi visa
Şi mai găseşti îndemnuri, când se strică
Vreun joc de-al tău, spre-nlocuirea sa.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea