Glasul tău - mirimirela
Poezie adăugată de: mirimirela

    sâmbătă, 20 iunie 2015

Copacii se preling ca mierea
Pe azurul cerului de toamnă
Iar eu măsor cu ochii zarea
Azi, glasul tău mă cheamă.

Un nuc bătrân și ruginit ,în cap de vie
Semeț , culegătorilor se arată.
Inima mi plânge a pustie
Și glasul tău mă cheamă.

Tu nu mai ești ! Dar amintirea ți vie
În sufletu mi se sfarmă
Azi , vântul suflă a pribegie
Când glasul tău mă cheamă.



vezi mai multe poezii de: mirimirela




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dana,Adina,Aurel,Andrei,vă mulțumesc pentru popas ,pentru că ați participat cu căldură,la durerea mea . Da , Aurel e pentru cine nu mai este... Andrei,eu am fiorul în inimă...


Criticule ,îți mulțumesc și ție . Ce să fac , nu toți suntem perfecți ! Nu știu dacă ai observat, ești în minoritate...... :)
mirimirela (autor)
duminică, 21 iunie 2015


deocamdata : NU!
CRITICUL BLIND
duminică, 21 iunie 2015


Frumos si trist. M-a trecut un fior pe spate la ultima strofa...
andreionthepoetry
duminică, 21 iunie 2015


Miri, frumos, cred ca e pentru pentru cine nu mai este.
ALapis
sâmbătă, 20 iunie 2015


Ai pus accentul , in mod frumos, pe glasul care cheama ..ca ultim vers la fiecare strofa . Imi place acest gen de constructie a poeziei .
Cu drag ,
Adina Speranta
sâmbătă, 20 iunie 2015


frumos,mirela!
danab
sâmbătă, 20 iunie 2015