Gustul unei revederi ne-nţeleasă - Răzvan Poşchin
Poezie adăugată de: Razvan Poschin

    sâmbătă, 02 iulie 2016

în întinderile pustii, tu, iubito, amestesc de extaz şi agonie
singură pe-un petic de pământ înmiresmat de flori ce dănţuiau
ca într-o beţie frenetică
mă priveai şi pare-mi-se că tot ce-n mâinile naturii moare
moare în ochii tai, mult prea neomeneşti pentru a fi priviţi de orice om
doar eu, un semizeu nefericit, plămădit de doi zei pe treptele Olimpului
cutezam să te privesc, cum din trupul tău mult prea perfect pentru a te fi numit om
ieşeau dorinţele unei femei dornică să se îndrăgostească
să facă dragoste în subteranele Olimpului care-mi par mai paradisiace decât Olimpul însuşi
tăcut am fost şi n-am scos nici un cuvânt
nici buzele nu le-am mişcat decât în atingerea cosmică a buzelor noastre
mult prea amare ale mele, mult prea dulci ale tale
dar ambele nu dădeau decât gustul unei revederi ne-nţeleasă



vezi mai multe poezii de: Razvan Poschin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.