Ce frumusețe-a lumii e-asemeni cu-o grădină... - Hafez
Adăugat de: ALapis

Ce frumusețe-a lumii e-asemeni cu-o grădină
de prier sărutată cu dulcea sa lumină?

Paharnicul meu unde-i ? În grabă-aici sa vină !

Mai sus de-orice comoară e fiece minut
din mâna ta, Iubire. Sa nu fie pierdut !

Căci cel din urmă, poate, aici e, pe aproape.
E unica ta șansă. De ce s-o lași să-ți scape ?

De-un fir atârnă viață, mai fin ca finu-ți păr.
Fii propiul tău prieten și propiu-ți adevăr

și nimeni n-o sa poată atunci să te rănească.
-Să curgă vinu-n râuri, și-n Mai să izbugnească

grădinile de roze ! În suflet să se-mbie
delicii de-apă vie cu-a dorului beție !

Tacutul cer cu taină-i din veac este avar.
Cu-a vălului ei paznic, de ce lupți în zadar ?

Și dacă pentru robul cu grelele-i păcate,
și plin de ignoranță în Cer nu e dreptate,

ce înțeles mai poartă pentru cel veșnic oare
cuvintele clemență și milă și-ndurare ?

Habotincii vor vinul de Kausar. Dar vinul
pe care-l preamărește Hafiz, e vinul vieții,

și-n ceasul sfânt al serii, și-n ceasul dimineții.
Din cele două vinuri, ce-alege-Domnul, Divinul ?


Divanul

traducerea George Popa



vezi mai multe poezii de: Hafez




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.