Cupa lui Geamșid - Hafez
Adăugat de: Gerra Orivera

Inima de-o viață-ntreagă
bate și, bătând grăbită,
îmi tot cere-n mâini să țină
cupa lui Geamșid, vrăjită!
Ceea ce-n adânc ea are,
cere de la o străină!
Perla dând pe dinafară
din a lumii scoică mare –
cere, Doamne, o minune
la pribegi pe țărm de mare!
La bătrânul mag, aseară,
mi-am dus inima beteagă;
numai el, dintr-o privire,
orice taină mi-o dezleagă.
Vesel îmi râdea, și-n cupa
lui din mână, ca-n oglindă,
deslușea vedenii multe
aburind, cum se perindă.
I-am spus: ”Cine ți-a dat cupa-n
care-atâtea ți s-arată?”
Mi-a spus: ”Cupa-i dăruită
de întâia zi, când bolta
stelelor a fost durată.
Blânda lui Iisus lumină
care vin făcea din apă,
de-ar mai fi, și astăzi morții
i-am trezi cu vin din groapă!...”
întrebat-am cârlionții
idoliței: ”Voi, inele,
ce vă prindeți, zale-n zale,
lanț din părul dragei mele?”
Mi-au zâmbit. ”Hafez își plânge
inima robită-n lanțul
chinului ajuns la sânge?”…

Traducere George Dan



vezi mai multe poezii de: Hafez




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ne-mbogățește sufletul, omenescul și poezia din el! E minunat că-l citești!
Gerra Orivera
miercuri, 17 februarie 2016


O poezie care mi-a fost drag să o citesc.
florin_zz
marţi, 16 februarie 2016