Dacă, în timp ce ruga-mi, cu fruntea înclinată... - Hafez
Adăugat de: ALapis

Dacă, în timp ce ruga-mi, cu fruntea înclinată,
umil mi-o fac în templu - apare deodată

sprânceana-ți arcuită, sau numai amintirea-ți
de geamătu-mi se umple moscheea-ndurerată.

Vinul e clar, și păsări de soare îmbătate
anunță că e vremea iubirii. Minunate

sunt ale vieții daruri. O bucurie-i briza
ce ne înmiresmează cu-aripa-i avântată.

Își scoate roza vălul, și grația sa fină
în toată-a ei splendoare din nou ni se arată.

Corole fără număr mă farmecă-n grădină.
În pomii grei de fructe stau crengile plecate,

dar tu, iubito, -asemeni cu mândrul chiparos,
tu nu te-ndoi sub greul durerii ne-mpăcate.

O, cântăret, din harfă cântări să-ngâni duios
din a' lui Hafiz versuri și lacrimi inspirate.

Divanul

traducerea George Popa



vezi mai multe poezii de: Hafez




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.