Primește-mă cu-un zâmbet, căci eu sunt un străin.
Și fi îndurătoare cu straniul pelerin.
Tu poți să-mi joci norocul așa precum vei vrea,
dar nu-mi răpi-ncântarea de a te contempla.
Sărut Nădejdii pragul, tăcut, căci rugător,
cuvântu-mi n-are-n tine ecoul sfânt, de dor.
O,inimă, n-ai teamă de seara care vine.
Mâini altă auroră grăbită-i să-ți lumine.
Iubito, de ți-i voia doar pulbere să fiu,
alintă cu-a ta umbră acest praf purpuriu.
Povestea ta de chinuri și lacrimi, o s-o spună
un cânt de-alt' dată, Hafiz și-un cânt de-ntodeauna.
Divanul
George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mereu la inaltime ca de fiecare data cu poeziile aduse pe site. Multumesc
gabriela
miercuri, 10 februarie 2016