Un sol din țara Dragei mi-aduse-azi dimineață
o tainică speranță și-un talisman de viață.
Mi-a mai făcut trimisul un dar neprețuit:
Iubita mea acolo legendă e și mit.
Eu inima i-am dat-o în schimb pe-a lui solie.
Dar cât mi-i de rușine pe-așa o sărăcie !
Mărire ție, doamne, și slavă și ursitei,
că dorurile mele-s și cele-ale iubitei.
De ce să dau poruncă rotirilor stelare
când Draga-mi cârmuiește a sferelor mișcare ?
Plecat, cu frunte-n rugă, în pragul tău rămân,
și-am s-o ridic doar numai pe-nmiresmatu-ți sân.
Sa nu ai teamă, Hafiz, de cei ce te defaimă,
căci dragostea Iubitei ți-e nimb și-ți este faimă.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez