Mamei mele, B. Heine - Heinrich Heine
Adăugat de: Gerra Orivera

Din "SONETE"


Mamei mele, B. Heine
născută van Geldern.

1.
Desprins cum sunt, port fruntea triumfală,
Mi-e firea îndărătnică, semeaţă;
Chiar regele de m-ar privi în faţă,
L-aş înfrunta trufaş, cu îndrăzneală,

Dar ţie, mamă, fără şovăială
Îţi spun: oricât de mândru-aş fi în viaţă,
Când tu te uiţi la mine cu dulceaţă,
În preajma ta cuprins sunt de sfială.

Să fie mintea ta cutezătoare
Ce adâncimea ştie s-o măsoare
Şi să se-avânte scânteind spre soare?

Sau amintirea e, posomorâta,
Că fapta mea adesea mohorâ-a
O inimă ce m-a iubit atâta?

2.

Nechibzuit, plecai de lângă tine
Să vântur lumea-n vana-mi rătăcire,
În dragoste să aflu fericire,
Cu drag iubirea s-o cuprind în mine.

Şi am bătut la uşile străine,
Cu mâna-ntinsă parcă-a milogire,
Cerşind la uşi obolul de iubire -
Batjocură mi-au dat, priviri haine.

Iubire-am căutat în lumea toată...
Iubirea n-am aflat-o niciodată -
Şi m-am reîntors zdrobit de-o grea ursită.

Dar mi-ai ieşit chiat tu în întâmpinare
Şi, în privirea ta mângâietoare,
Am desluşit iubirea mult rânvnită...



vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu mare drag, pentru aprecierea clasicilor!
Gerra Orivera
marţi, 20 octombrie 2015


Sensibila poezie, imi place in special.

Multumim Gerra
mateut
marţi, 20 octombrie 2015