Ultimul jucător cu mărgelele de sticlă - Hermann Hesse

În mâini cu jocul lui de perle colorate
şade-aplecat, în ţara cu armate
de ciumă şi război. Peste ruine
cresc iederi şi pe ele zumzăie albine.
Psalmi în surdină, o sleită pace,
străbate lumea, senectutea care tace.
Bătrânul numără pestriţele mărgele,
ici una albă sau albastră apucând
şi alegând după mărime dintre ele
le potriveşte-n cercul lor pe rând.
El, mare altădată în jocul cu simboluri,
maestrul multor limbi şi-al multor arte,
cunoscător al lumii, umblat până departe,
bărbat vestit, ştiut chiar şi la poluri,
de-nvăţăcei, colegi, mereu înconjurat,
acum e singur şi bătrân şi obosit.
Nici un discipol nu-i mai cere sfat,
nici un maestru la dispută nu-l doreşte.
S-au dus şi temple, bibliotecile-au pierit
şi şcolile Kastaliei la fel. El odihneşte
printre ruine, cu mărgelele în mână.
Hieroglife, ce-altă dată nesfârşit
de multe îi spuneau, azi cioburi colorate,
i se rostogolesc acum, neauzit
din mâinile bătrâne, în ţărână...


traducere Dan Dănilă



vezi mai multe poezii de: Hermann Hesse




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Rxcelent! Proza-i fabuloasă!
Gerra Orivera
marţi, 07 iulie 2015