imagini (fragil) - mariana fulger
Poezie adăugată de: mariana fulger

    marţi, 16 februarie 2016

ei întindeau mâini mici mâinilor mele
şi spuneau: hai
erau zile grele şi orbecăiam să aflu drumul
dincolo de toate zilele şi nopţile noastre
ei ştiau întotdeauna şi spuneau: hai
într-o dimineaţă sau amiază
a luat fiecare curajul acesta şi cerul
şi s-a dus
am privit în urma trenului
până când a fost numai
o fotografie a unei lumi
ce se rupea de ochiul meu diluându-se
…………….

tu erai o vorbă despre care spuneau pescăruşi
vrăbii şi un receptor ce atârna în gol
în gara ca o construcţie de foi de ziar
pe podeaua căreia vreun pictor bun
a desenat în relief bănci şi din loc în loc
urme de paşi
ţi-am strigat: ai puf de nori pe obraz
nu l-ai şters – era înţeles că vara aceea
mergând îndărăt
ne tulbura pe amândoi
te-am luat de mână
şi am pornit spre încolţirea ierbii
şi a brânduşelor în valea copilăriei
pătată mult, alb, cu sufletele altor
şi altor visători
_
Copyright Mariana Fulger



vezi mai multe poezii de: mariana fulger




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.