În faţa Creaţiei - Flavius Laurian Duverna
Poezie adăugată de: Duverna

    marţi, 25 august 2015

În faţa Creaţiei

Adesea când stau şi cuget
La câte Doamne, ai creat
În Cerul cel vast, minunat,
Misterul îmi creşte-n suflet
Şi resemnat fiind în umblet,
Mă plec umil îngenunchiat
În rugă sfântă prosternat,
S-aud al preamăririi sunet.

Şi în umblarea minţii mele
Pân’spre misterele creării
Cu taina mare-a aşezării,
Prin măiestria sa de stele
Îmi vorbesc de toate cele,
Ce stau ascunse întrebării
Desfăşurată-n largul zării:
Cine domneşte peste ele?

Îmi spun de Înţelepciunea
Cea ’Naltă şi Nemărginită
Şi de lucrarea-I nesfârşită,
Ce se-arată prin minunea
Când urmăreşti creaţiunea
’N puterea Sa cea infinită
Prin gloria în veci vestită:
Că iubirea a-nvins genunea!

Flavius Laurian Duverna
08 decembrie 2013



vezi mai multe poezii de: Duverna




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Şi laconismul îşi are veracitatea lui!...

Mulţumesc pentru comentarii tuturor!
Duverna (autor)
miercuri, 26 august 2015


îmi place şi nimic mai mult.
Irina B.
miercuri, 26 august 2015


Citesc mereu cu aceeasi incantare toate poeziile tale. Si aceasta este foarte frumoasa, mai ales pentru ca Il preamaresti pe Dumnezeu!
andreionthepoetry
miercuri, 26 august 2015


Frumos! ca de fiecare data.!
sorin
marţi, 25 august 2015