În geamul aceleiaşi ploi - Liliana Trif & Ioan Grigoraș
Poezie adăugată de: nutzu

    duminică, 29 noiembrie 2015

“Oriunde mă atingi bate o inimă şi dacă atunci când mă îmbrăţişezi
eu nu vorbesc este deoarece toate cuvintele din mine par să fi devenit pulsuri...”

- Mai trece-un an şi-n loc să ningă, plouă...
Când bradul se-ncovoaie sub tăceri
Pe frunte simt broboanele de rouă
Rămase din apuse primăveri.

În şemineu mai ard ceva iluzii,
Mai fumegă-n cenuşă un regret,
Dar azi, de fericire, fac transfuzii
Învăţ să cred în dragoste şi-ncet

Păşesc peste hotarul alegoric...
Vreau să te am alături zi de zi,
Ţi-am spus-o când banal, când metaforic
Cel mai adesea doar în poezii.

- Mai trece-o iarnă, toate-s trecătoare,
Captive-n gheață marile dureri
Se vor topi sub razele de soare
Şi-n suflet s-or aşterne primăveri.

Din vise dulci vom construi altare,
Regretele să piară în pustiu,
De sub zăpezi vor înflori lăstare,
În viață nu e loc de cenușiu.

Prin fiecare vers va curge rouă,
Ninsoarea se va pierde-n amintiri
Iar peste noi, iubito, o să plouă
Doar flori de nuferi, fără amăgiri.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mulțumim frumos, Carmen...
nutzu (autor)
duminică, 29 noiembrie 2015


Frumos ați scris! Felicitări!
Ina M.
duminică, 29 noiembrie 2015