În penitenţă - lorena.craia
Poezie adăugată de: lorena.craia

    joi, 11 august 2016

Se lasă asfinţitul peste mine,
Aşa cum norii lasă umbra lor
Pe geana de lumină, care vine
Din genele şi ochii tuturor.

Prin geamul ferestruicii,-o adiere,
Ce îmi goneşte părul despletit,
Pe genele-n repaos, – o tăcere,
Şezând pe-un umăr care-a amorţit.

Nu sunt o diligenţă pentru nimeni,
Nu mă mai întrebaţi de unde vin
Şi nici unde mă-ndrept! Eu, de asemeni,
Nici nu mă-nalţ, dar nici nu mă înclin.

Degeaba scriu poverilor de bine,
Degeaba mă ascund într-un decor,
Se pare că lumina mea se ţine
De-un om, ţinut în palma lumilor.

În geam îmi bate răsăritul rece,
Pe umăr, – semnătura zilei noi,
Pe linia din palmă parcă trece
Lumina lumilor, din doi în doi.

8 iulie 2016, Constanţa



vezi mai multe poezii de: lorena.craia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulţumesc, Ina!
lorena.craia (autor)
luni, 22 august 2016


Trist și frumos! Felicitări, Lorena! Cu drag,
Ina M.
luni, 22 august 2016


Vă mulţumesc foarte mult!
lorena.craia (autor)
luni, 15 august 2016


Felicitări, Lorena, frumos !
ALapis
vineri, 12 august 2016


Versuri dictate din inimă, redate cu frumos.
iuli.a
joi, 11 august 2016