incurabilul - paparuz
Poezie adăugată de: paparuz

    marţi, 01 septembrie 2015

mi-e frig şi mi-e cald în acelaşi timp
de tine
sunt tot mai legat de Dumnezeu
a fugit
la mare distanţă îţi e inima de trup mi-a cofirmat deunăzi
chirurgul uimit că înlăuntrul meu nu a găsit decât litere roşii
ascuţite indecent până la demenţă
nu mai am mult
nici noroc nu am prea avut
deşi nu de noroc
aş avea eu nevoie
mai mult de două aripi sau
totuşi puţin la poker
să-mi joc ultima carte
într-o miză mai mare decât
viaţa fără tine
e ca o condamnare în iad

pentru eternitate nu am pretenţii
să rămân
poate
doar în memoria inimii tale
chiar dacă la mine e noapte şi la tine e zi
ceva să mă ţină legat acolo
de verdele ochilor tăi cât două catedrale
în haos mi-a fost
destinat să îmi port regretele de a fi atât de departe
de tine
n-am să mă pot lăsa iubito pentru că nu există încă
nici o clinică pentru dezintoxicare sentimentală



vezi mai multe poezii de: paparuz




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumiri
paparuz (autor)
marţi, 01 septembrie 2015


faine alăturări, neaşteptate şi pline, iar ruperea asta de ritm are un farmec minunat! foarte mişto! iarăşi :)
adina coltea
marţi, 01 septembrie 2015


Scrii frumos si plin de sentimente.
vladimir.
marţi, 01 septembrie 2015