Umede drapele atârnă pe catarge
în culori ce nici o ţară n-a purtat,
adiind pentru stele înnămolite
şi luna verde, în gabie odihnind.
Lume de ape din vremea descoperirilor!
Valurile acoperă orice drum,
picură de sus lumina din reţele
de noi străzi, în văzduh aşezate.
Dedesupt apele frunzăresc prin Biblii
şi acul busolei e-ndreptat spre noapte.
Praful de aur e strecurat din vise,
mării îi rămâne numai părăsirea.
Nici o ţară n-a rămas necălcată!
Aţa marinărească pluteşte deşirată,
căci exploratorii falnici, surâzând,
cad acum în braţul mort de apă.
în traducerea lui Dan Dănilă
vezi mai multe poezii de: Ingeborg Bachmann
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.