Stea nouă - bragagiu
Poezie adăugată de: bragagiu

    sâmbătă, 09 septembrie 2017

Când cerul cu-nălțimi surâde
Trezindu-și valurile-n stele
Care pulsează tremurânde
Prinse-n avânturile mele

Parcă aș țese-o melodie
Din grămădiri și constelații
Simțindu-mă în veșnicie
Fără de rugi și meditații.

Numai trăiesc și, pur și simplu,
Doar mă preling în astă stare,
Neînsemnat îmi pare timpul
Ce-ncearcă să m-atragă-n zare.

Respir fiindcă se respiră
Neatingând ițe de gânduri
Ce ca și strunele pe liră
Adastă sunete în rânduri.

Mă-nalț căci starea mă înalță
Doar tălpile-mi ating pământul,
Iar eu cu sufletu-n prefață
Timid încerc să văd Cuvântul.

Citind din rază până-n rază
Nu-mi este dat de-al înțelege
Când El întreg mă-mbrățișează
Fără de buchiile-n lege.

Și îl citesc în puls de sânge
Fără obstacole de minte,
Iar fericirea mea îmi plânge
Că tremur ca o stea fierbinte.

Simt înălțarea mea în glorii
Înfășurat în libertate,
Iar mărunțișuri de istorii
Rămân meschine și uitate.

Nici nu m-atinge „cum-se-cade”,
Ființa-mi cântă și nu geme
Ca un Icar care nu cade
Planând ca aripa prin vreme.

Iar steaua mea ce, întristată,
Vedea sfârșitul de putere
Se-nflăcără mai înălțată
Nepricepând nici o cădere.
Victor Bragagiu
victorbragagiu. blogspot. com



vezi mai multe poezii de: bragagiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Amin!
marin.mihalache
marți, 12 septembrie 2017


Nu numai cuvintele poetice, dar și cuvintele rugăciunii, a binecuvântării, cuvântul de dragoste, bun, pur și simplu, dar adresat prin Credință este „auzit„ de Cuvânt, primit de El. Și atunci Cuvântul răspunde... Și fericit e omul când Cuvântul îi dă răspuns.
bragagiu (autor)
marți, 12 septembrie 2017


Sunt de acord cu Dvs., cuvintele omenesti sunt doar mijloace de comunicare... dar cuvintele poetice atunci cand sunt intradevar inspirate reflecta intr-o anumita masura, oricat de stinsa, minunea din Cuvant, Logosul. Sintaxa, logica, legatura tainica dintre cuvinte tind, nazuiesc sa creaze o lume dupa chipul si asemanarea Cuvantului. Mult har si inspiratie in tot ceea ce creati intru Cuvant.
marin.mihalache
marți, 12 septembrie 2017


Cuvintele omenești și Cuvântul n-au nici o legătură. Poți să spui multe și nevrute, dar pentru Cuvânt e nimic. Credința pe care ne-o dă Dumnezeu pentru a ne preface, care înflorește Speranța și rodește Dragostea – iată cuvintele noastre pentru Cuvânt. Vă mulțumesc pentru înțelegere!
bragagiu (autor)
marți, 12 septembrie 2017


Desprins cu sufletul de trupul
Ce este frate bun cu lutul,
Te-nalți la steaua ta de veghe
În milardele de leghe...

Imbrătișat cu nemurirea
Aripile îți bat trăirea
În ritmul cântului de ingeri,
Acolo-i pacea fără temeri!

Privind din steaua ta de sus
Ai înțeles ca doar Isus
S-a scoborât din Dumnezeu,
Lumina-n fiecare eu
A picurat până s-a stins
În lut și-a renăscut-n adins...

Considerație! O poezie care inalță sufletul! Multumesc!
Ina M.
duminică, 10 septembrie 2017


O frumoasa poezie, urmand traiectoria luminoasa eminesciana "La Steaua" ..."Iar steaua mea ce, întristată,/Vedea sfârșitul de putere/Se-nflăcără mai înălțată/Nepricepând nici o cădere." Sentimentul de inaltare in duh este intradevar la inaltime: "Mă-nalț căci starea mă înalță/Doar tălpile-mi ating pământul,/Iar eu cu sufletu-n prefață/Timid încerc să văd Cuvântul." Felicitari.
marin.mihalache
duminică, 10 septembrie 2017