Ajuns din nou acasă, mă-ntâmpină cocoşii
Din turnul vechi al nopţii anunţând
Că m-am întors să-mi întâlnesc strămoşii
Ascunşi cu toţi pe-aici, pe sub pământ.
Pe Dealul Crucii – o movilă înaltă –
Ion Surei străbunul, iar mai jos
Ca să rămână pururi laolaltă
S-a îngropat Mărie, prea tânără... Sfios
Cobor în lumea lor şi-i iau de mână
S-ajungă la biserică şi-apoi
Prin nunta lor de-a doua la-ndemână
S-apară şi bunicii amândoi.
Teodor, tot Surei, ales primarul
Care-a făcut şi poduri şi fântâni
Ce-l pomenesc şi azi cu tot hotarul
Încins de buruieni... Ce zei păgâni
Au blestemat aceste dealuri sfinte
Pe care Mama Lină le suia
Cu prânzul cald să ne aducă-aminte
Că mângâierea noastră era ea.
În locul mamei, dusă prea devreme,
În locul tatei, tot posomorât
Că numele Traian avea să-l cheme
Doar spre necazuri ce-l strângeau de gât.
Şi tot pe sub pământ găsesc Iclodul
Cu şirul lui de neamuri fără grai.
Dar biruind ca altădată glodul
S-ajung până-n Sâncel... O, trist alai
De umbre care vreţi să-mi daţi viaţă,
Unde-o s-ajung pe-acest alunecuş
Când tot ce-am învăţat se şi dezvaţă
În Templul Cărţii fratelui din Cluj...
Tăceţi cocoşi! Nu-s crainicul trădării
Acestui neam al meu de sub pământ!
Veniţi nepoţi! Deschideţi poarta Ţării
Şi ascultaţi-i ce vă spun tăcând...
vezi mai multe poezii de: Ion Brad
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.