Ce as al amurgului, încetul cu încetului,
Trece octombrie-n lumea făgetului.
Umbre alunecă, poalî se clatină,
Aerul pare de foc şi de platină.
Intră-n pădure şi-ntâmpină orele,
Calde, târzii, rămurişul, culorile,
Leagă-te suflete, murmură-n linişte,
Zbori, potârniche, din mirişte-n mirişte,
Strânse sunt urmele date-arăturilor,
Intră sub poala de foc a pădurilor,
Suflete-pasăre, patima zborului,
Dat căutărilor, vântului, norului!
vezi mai multe poezii de: Ion Horea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.