Pe oceanul vremii - Ion Luca Caragiale

Un an, de când cu tine pe al vremii ocean
Plutind, viaţa-mi pare-un cântec ... O, ce an !
Ce an de fericire ! Şi noi ce putem oare ?
Să-l pironim ? ... În vremuri reîncepute moare,
Şi moartea-i ca călăul, de bine ne desparte !
O, timp, Saturn ! te-ndură şi ţine-ne des parte!
Rentinereşte visul, iubirea noastră mare –
Un vas sub cer albastru şi pe-o albastră mare !
Atâtea calde inimi ăst an trecu legând,
Că parcă văd pe-acelaşi amant reculegând,
Fugind de-a lungul vremii, pribagă, Messalina !
Ce-mi pasă că la urma îmi bagă messa Lina !
Amici ! Ş-a voastre bunuri pe veci pierdute vi-s,
Când ziceţi : « Taci, Chimeră, că nu sper ! du-te vis ! »



vezi mai multe poezii de: Ion Luca Caragiale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.