Din nou revad padurea in care impreuna Azi dragostea ni-i moarta, si banca-i parasita,
Cu tine ratacit-am in noptile cu luna
Si banca solitara pierduta-n flori albastre
Pe care-ades statut-am strangandu-ne de mana
Uimiti de sfanta vraje a fericirii noastre.
De vantu’ rece-al toamnei padurea-i desfrunzita
Copacii-si clatin varful si crangile isi frang
Si eu si ea-mbraca-vom de-acum haina cernita
Padurea-si plange frunza si eu dragostea mi-o plang.
vezi mai multe poezii de: Ion Minulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Frumos!
sorin
vineri, 20 martie 2015
DA,DA,DA.
ALapis
joi, 19 martie 2015
L-am citit pe George Lesnea , pe Carianopol l-am citit prima data asa cum am scris intr-un comentariu anterior , in cartea lui Drumes...poezia lui era atribuita elevului Catalin Soimaru,scrisa inainte de a se sinucide ...imi plac multi poeti , prea multi ...iar cei rusi au un farmec aparte ...Lermontov cu Demonul , izvorul de insiratie al lui Eminescu pentru Luceafarul...Puskin...Captivul..Esenin..dar nu vreau sa incep sa etalez aici o lista ...Cand il citesc pe Nichita , Tarnea , Minulescu , Blaga ,Arghezi ....ce mai ramane din mine ca sa pot scrie ? In comparatie cu acesti zei ...eu sunt NIMIC. :) ....
Si mi-a placut ziua de azi , poate sunt mai ciudata , dar imi place tot ce tine de poezie , chiar si discutiile in contradictoriu. :) Multumesc pentru exercitiul mintii.
Adina Speranta
joi, 19 martie 2015
Nu toate operele scriitorilor sunt bijuterii. Sunt şi poeţi uriaşi care sunt uitaţi. Ţi-am mai scris despre Ţărnea, şi mă bucur că-l aduci în actualitate. Vreau să citeşti Lesnea, Carianopol, Ierunca, etc...sunt de o frumusete mult mai amplă decât Minulescu.
Îţi dau un exemplu de poezie care merită un URIAŞ : DEOCAMDATĂ DA!
George Lesnea - Tinereţe
Bookmark and Share
Mi-a mai rămas puţină tinereţe,
Mă desfrunzesc de ani ca o livadă,
Mi-i palma mâinii scrisă cu tristeţe,
Şi ochii – tupilaţi lângă baladă.
În mine plopii-şi suie fremătarea,
Ca în adâncul inimii să mâie,
Obrajii mi-i sărută înserarea,
Împrospătând cu stele şi cu grâie.
Cu doina apei curg spre totdeauna,
Cu ciocârlia inima mea zboară.
Privesc cum noaptea ia pe umăr luna
Ca pe un pui ucis, de căprioară.
Ades simt ghioceii duioşiei
Că-mi înfloresc din piept şi din privire,
Când bălţile-s ferestrele câmpiei,
Prin care văd departe, -n amintire.
Trecutul meu e-n ceaţa din dumbravă,
În frunze viitorul meu suspină.
Un nour poartă lebăda-i bolnavă,
Scăpând din plisc grăunţe de lumină.
Pare-un surâs al soarelui pământul.
Aleargă cerul după rândunele.
Stau frunte-n frunte ca apusul. Vântul
Se plimbă printre gândurile mele.
Ca o icoană-ncepe să s-afume
Făptura mea de stinse curcubeie.
Zădarnic însă locul meu în lume
Vrea salcia pletoasă să mi-l ieie.
CRITICUL BLIND
joi, 19 martie 2015
Oare ce zice Minulescu ?.....
Adina Speranta
joi, 19 martie 2015
Chiar dacă e postare recentă din clasici...'' eu iţi zic bine ai venit''...dar aşa cum am spus: NU!
Părerea mea-i părerea mea!
CRITICUL BLIND
joi, 19 martie 2015
bine ai venit si te mai astept cu alte si alte poezii...
Deocamdata: NU!
CRITICUL BLIND
joi, 19 martie 2015