Nu știu în care seară pe tainică alee
- O-ncondeiase toamna cu-amurgul ei subtil -
Sub fagi pășind alături de umbra lui Virgil,
Am întâlnit un înger cu gene de femeie,
Am întâlnit un înger cu ochii de copil.
Grăi: sunt Amintirea - şi eu strigai: O, zee,
Zadarnic vrea poetul din suflet să te iee,
Prin visul nefiinţei îl urmărești tiptil.
Ca heruvimii Legii ai aripi de lumină,
Și eşti de-o frumusețe atâta de deplină
Că reînviezi trecutul în fremătarea lirii...
Tăcusem ... şi când noaptea prin codrul secular
Ne-nvălui cu pace și cu argint stelat,
Orbit, îi zăream numai luceferii privirii.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat