Mânăstire - Ion Pillat
Adăugat de: Gerra Orivera

Pe zări străvechi ca scoarţe olteneşti,
Ţesute-n flori şi păsări de-amurgire,
Pe culmi te înălţai, să împlineşti,
Logodna cerului cu ţara – mânăstire...

Şi valea ca o carte s-a deschis
Şi-ntâia stea citi în ea prea bine
Şi ce-a fost trup de om s-a făcut vis
Şi ce-a fost dor s-a împăcat cu sine.

Şi-n mine şi-n poiană şi pe drum
Deodată s-a întins atâta pace,
Că Dumnezeu plutea ca un parfum
De fân cosit, când claia se desface...

Şi-aş fi crezut că totu-i zugrăvit
Şi că privesc, copil, o stampă veche,
De nu-mi venea – când şters, când desluşit –
Un zvon adânc de clopot la ureche.



vezi mai multe poezii de: Ion Pillat




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.