Iar zbârnâie cobză în vuiet uşor,
S-aprinde pe ceruri lin nor după nor,
Şi plopii din vale se tânguie-n vânt;
Domol te cuprinde al serii descânt ...
Frunzişul e veşted şi zboară-n pridvor,
Prin zare se şterge un stol călător.
Vin cântece, duse în leagăn de vânt;
Domol te pătrunde al toamnei descânt.
Se scutură clipele noastre şi mor -
Oglinzi sunt de-a pururi aceluiaşi dor.
Revine trecutul pierdut ieri în vânt;
Domol te vrăjeşte al vremii descânt.
vezi mai multe poezii de: Ion Pillat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.