Iubitei întristate - George Topârceanu
Poezie adăugată de: marian

    miercuri, 21 ianuarie 2015

As vrea un cer albastru, si pace, si lumina,
Ca-n basme sa-mi rasara în fata o gradina,
Cu largi carari umbrite, si flori de liliac,
Si salcii plângatoare pe-o margine de lac…

Iar tu sa-mi fii acolo, izvor de fericire!
Cu ochii mari si limpezi, cu mijlocul subtire,
Craiasa mea iubita – regina florilor -
Sa-ti dau o vesnicie de nesfârsit amor!

Sa nu te vad iar trista, – ci dornica de viata,
Cu zâmbetul pe buze si rumena la fata,
Sa uiti c-ai mers odata pe-al vietii aspru drum,
- Sa nu te mai ajunga durerile de-acum….



vezi mai multe poezii de: marian




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.