Amintirii prietenului - Ivan Bunin
Adăugat de: Gerra Orivera

Nori în amurg de-asupra mării calme
Şi-n luci de aur moale auzeam,
Fără sfîrşit, cum apa-mi sună-n palme,
Ca bolţile din care stele beam.
Şi tu ai spus: “Ascultă-mă, din spaime
Unde şi cînd am mai trăit ori am
Fost înzadar un vrednic Dumnezeu?..
O, dacă iar cuprinde-aş lumea eu!

Tu ai crezut: o clipă doar va trece
în sufletu-mi căinţa ta, tristeţea,
Cum îmi aduc aminte iarna rece,
La fel privirea-ţi-soră cu blîndeţea,
Ce tîngă-univers să fii, toţi vecii
Cîmpii, văzduh şi ceruri-frumuseţea!
Ce crud iubit-am lumea noi, cu tine,
Cu ochii înrobiţi, ştiuţi de cine?
Căinţi şi bucurii fără pricină,
O dulce boală, care ne uneşte
Cu sufletul de semeni, fără vină,
Ce împărţit-am noi şi-n oase creşte
Nu poartă nume şi, deşi, se-mplină,
Şi sînt albit de ctitorii celeste
Eu duce-voi iubirea mea prin alţii,
Iar tu cu moarte lună-ai stins prin spaţii.

Drept să fii, oare, neatins de soartă
Şi făcător de lumi necunoscute,
Lipsit în cer de armonia toată
Şi pentru ce mă chinui ca un munte?
În grija de-a da iar, nedescifrată,
Închipuire frunţii fără cute,
Seara de ce mi-o amintesc pe viu
Şi slove fără sens cătînd − nu ştiu.

Versuri tălmăcite de Traianus



vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.