Cerşetorul din sat - Ivan Bunin
Adăugat de: Gerra Orivera

Sub stejar, la o parte de drum,
Sub aprinsul cer a adormit
În mantaua zdrelită de fum
Cerşetorul îmbătrînit.

Nu mai poate de-atîta pămînt
Şi-odihneşte sub ramuri culcat...
Soare-i arde piciorul lui frînt,
Pieptul grav şi tot chipul crispat.

Chinul lui poţi în ochi să-i citeşti,
Fără casă-i, se vede oricînd,
Cum apare, destin prins în cleşti,
Pe la geamuri cu lacrimi bătînd...

Precum el nu-i vedea-n capitală,
De viaţă-i sleit ca de jind,
După geam de temniţă fatală
Poţi vedea un alt chip suferind.

Într-un veac ca al său, nu puţine,
Pentru muncă puteri a pierdut.
Ar fi fost într-o groapă mai bine,-
Nu-i ajunse tărie prea mult.

El prin sate durerea-şi străbate,
Plînsul lui încolţeşte-ntre dinţi,
Moartea nici nu-i atît de departe,
Mai suportă ceva suferinţi.

Adormi... iar apoi cu-ndurare,
Doamne Sfinte, cerşind zi de zi..
Trist să vezi cîtă-n Rusia Mare
Suferinţă şi boală o fi?!

Versuri tălmăcite de Traianus



vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc!
danab
vineri, 05 februarie 2016