Stele cad din înalt în grădini, - Ivan Bunin
Adăugat de: Gerra Orivera

Stele cad din înalt în grădini,
Pomi bătrîni sub ferestre-nfloriră
Ceţuri reci în desişuri pustii,
Ziua toată-mprejurul albiră.

Din pădure se-arată ades
Peste tot răsărituri ce mint
Şi-s ferice şi par un ales
În frunziş daurit învelit.

Dar sub frunze, vestind dimineţi,
Nu se-aude nici sunet, cu brio
Toamna sună tristeţi,
Toamna sună cu-adio!

Dar cutreieră-n zile ce-apun
Vechi, tăcute alei muritoare
Şi te uită cu drag peste drum
Spre ştiutele-ogoare.

În tăcerea nuntită de zori
Şi în liniştea toamnei, fugară,
Aminteşte-ţi de privighetori
Şi de-o noapte de vară.

Mai gîndeşte că ani-şi fac drum
Şi că din primăveri ne-mplinite
Nu ne-ntorc de acum
Fericiri amăgite...



Versuri tălmăcite de Traianus



vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.