Joc de nemurire - Dumitru Cristian
Poezie adăugată de: Dasada

    luni, 27 aprilie 2015

Eram un visător ce aspira la veşnicia iubirii ,
prins între două importante clipe,
Nebănuite pentru amandoi.
Asemeni unui joc ce prinde un copil
Serbam întâia clipă an de an, din plin
Uitând că soarta noastră-i doar noroc
Credeam că nu visez...
Te-ai stins ,iubirea mea,de tot!
Acum,că stiu, astept,incerc
Din nou întaia clipă
Dar chipul tău visez destept,
pe noapte si pe ziuă!

Ultima clipă mi-a ramas,se-apropie-n neştire
Aş mai dori încă un vals,cu trupul tău subţire
Aş mai dori să te revăd,să-ţi spun că nu-mi e bine
De nu te-aş mai cunoaste azi...
Ce vis?ce despărţire?

Mă doare inima ,cu glas,când chem o amintire
Cine ai fost ? Cum m-ai atras
În joc de nemurire ?



vezi mai multe poezii de: Dasada




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.