Traducere Şt. O. Iosif
Cînd Minerva ca s-arate
Preţuirea pentru-alesu-i
Prometeu, din cer i-aduse
De nectar o cupă plină,
Spre a-i ferici pe oameni
Şi spre-a le sădi în suflet
Simţul artelor frumoase,
Sprintenă-şi zori ea pasul,
Nu cumva să prindă veste
Jupiter ; şi cupa de-aur
Şovăi, şi pe pămîntul
Verde cîţiva stropi picară
Iute-albinele-i luară
Urma, şi sorbiră harnic ;
Fluturul s-află în treabă
Ca şi el un strop să fure ;
Chiar năsîlnicul păianjen
Lunecă şi supse straşnic.
Norocoase-au fost acestea
Şi-alte gingaşe gîngănii,
Căci împart cu muritorii
Astăzi deopotrivă cea mai
Mîndră desfătare arta.
vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe