373 - John Berryman

Ochii cu care văd atât de uşor
or să se închidă. Inima prietenoasă mi se va opri.
N-o să mai stau în picioare.
Adulmecaţi-mă, curând n-o să vă mai placă – bleah –
mai rău decât spitalul de ciumaţi; şi gândirea mea dusă toată
& dispariţia soarelui.

Dispariţia lunii, pe care Henry o iubea
în nopţi fermecătoare când tânărul Henry era mişcat
de domnişoare delicate
cu chiloţei sfâşiaţi, guri deschise pentru sărutat.
Se spune despre coşciug că se închide cu un zgomot
& e coborât sub pământ!

Acum deci gândirea lui e dusă, îngropat corpul lui mort,
ce-o să fie acum cu adorabila Micuţa Twiss
& doamna lui,
vor organiza ele un festival cu tam-tam întru lauda lui
vor deveni lectorii conferenţiari
muncind pe operele lui?

traducere de Radu Vancu



vezi mai multe poezii de: John Berryman




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.