Întoarcerea - Jorge Luis Borges
Adăugat de: Gerra Orivera

După ani de exil,
m-am întors la casa copilăriei
şi încă mi-e străină ambianţa ei.
Mîinile mele au atins copacii
cum ai atinge pe cineva care doarme
şi am reluat vechi drumuri,
de parcă aş fi recuperat un vers uitat,
şi am văzut, cînd s-a lăsat seara,
fragila lună nouă,
care s-a ghemuit în adăpostul întunecat
al palmierului cu frunze-nalte
precum pasărea în cuibul ei.
Ce noian de ceruri
va cuprinde curtea între zidurile ei,
cîte asfinţituri eroice
vor pieri în capătul străzii
şi cîte seceri de lună nouă
vor inunda grădina cu duioşia lor,
înainte de a mă recunoaşte casa
şi de a fi iarăşi o obişnuinţă!



vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.