Despre Mâncare şi Băutură - Khalil Gibran

ŞI un bătrân, stăpânul unui han, zise: "Vorbeşte-te despre Mâncare şi Băutură".
Iar el dădu răspuns:
"O, dacă aţi putea trăi din aroma pământului şi, asemenea plantelor, să vă îndestulaţi cu lumină!
Dar dacă trebuie să ucideţi pentru a mânca şi să furaţi mieilor şi iezilor laptele de la mamele lor pentru a vă potoli setea, atunci faceţi din acestea un act de sfinţenie.
Şi fie-vă masa un altar pe care cei puri şi nevinovaţi din păduri şi câmpii sunt jertfiţi, pentru tot ce este mai pur şi încă mai nevinovat în om.

Atunci când ucideţi o vietate şoptiţi-i în cugetul vostru:
"Aceeaşi putere care te dă morţii mă va ucide şi pe mine; şi eu, la rândul meu, voi fi devorat;
Fiindcă legea care te dă mâinilor mele mă va da apoi unor mâini mai puternice;
Sângele tău, ca şi sângele meu, nu este decât vlaga care hrăneşte arborele cerului".

Când, cu gura însetată, muşcaţi dintr-un măr, spuneţi-i în cugetul vostru:
"Seminţele tale vor trăi în trupul meu, şi mâine mugurii tăi vor înflori în inima mea.
Şi împreună ne vom veseli în toate amintirile"

Toamna, când culegeţi viile şi stoarceţi mustul strugurilor, să ziceţi în sinea voastră:
"Şi eu, la fel, sunt o vie şi rodul meu va fi cules şi stors,
Şi ca şi vinul cel nou voi fi depus în vasele veşniciei."
Iar în iarnă, când veţi pritoci vinul, să tresalte în inima voastră un cântec pentru fiecare cupă.
Şi să aveţi în fiecare melodie câte un gând pentru zilele toamnei, pentru zilele toamnei, pentru vie şi pentru teascuri".



vezi mai multe poezii de: Khalil Gibran




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.