Mi-ai lăsat otravă în minte și doare.
Încet mi-a ajuns la inimă, apoi
Purtam dialoguri cu mine, pe care
Le-am transcris să le purtăm și noi.
Aveam și-atunci nebunele obsesii,
Și le trăiam și le scriam morbid.
Acum te regăsesc între depresii
Și îți răspuns prin versuri reci timid.
În vizită îți vin când tragi perdeaua,
Mă pun la masă, stai cu mine, stai.
Poți bea mai tristă de acum cafeaua,
Te rog să-mi pui și mie niște ceai.
vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.