La un capăt de sfoară – infinitul - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

    duminică, 17 iulie 2016

palmele care măsoară vidul
* Lui C. A. *


nu mai întreba depărtarea cum colorez șuvițele zilelor
pare că nu-mi pasă iubite odihnesc între ape
timpul care mi s-a zbătut rănit sub knut și cravașă
acum se dezlipește ușor de pe unghii
precum oja de o calitate inferioară
nu mă întorc să-i aranjez pliurile când se topește în zare
nu-i mai simt lipsa nici pulberea de sub talpă
nu mai invocă puterea totalitară
din demult

privirea a adaptat plutirea ca pe un ritual sabatic
bioritmului propriu

nu mai hrănesc iedere și nu le împrumut
culorile înșelătoare nici oamenii
(de parcă ar fi primit nu știu cum o directivă tainică)
nu mi se mai agață de vene să bea
sau să sfâșie

cu surâsul pe buze am aliniat în fața
plutoanelor de execuție
infirmii dovediți
comanda ”foc” a venit firesc încadrată ecuației
care înrămează și moartea și viața
aceluiași tablou magic

nu mă căuta iubite
pendulul definește spulberul din oase
râsul îi dăruiește
caleidoscopul culorilor și puterea

din barometrul șanselor am făcut cuier
furtunilor pe care le-am părăsit
fără să regret dar și fără să acuz că nu pot bea
laptele lunii
scurs în pahar în noaptea învierii

buza mea e prea subțire să atingă neantul

am pus în lesă întunericul căruia nu i-am putut schimba
cifra octanică iubite
și-l plimb după mine în promenadele venusiene
ca pe un animal de companie

sunt domesticită
nu mai îmbrac oameni ca pe costume de azbest

am devenit una cu focul de când i-am privit inima
și m-am lăsat băută până la ultima particulă
din mările ochiului
(nu mi-a spus nimeni c-ar fi cea denumită ”a lui dumnezeu”
care nu e – aș întreba de mi-ar fi permis)

fără un scop anume
toate bucatele am împărțit nu numai peștii înălțării
fie c-au fost fie nu sărbători legale
pâinea am dospit-o în rănile mele și-am condimentat-o
cu vise
în toate zilele de obidă în care cerul țâșnește din
genunchi fisurați
și erupe în antecamera cordului

ca să umplu și ziua a șasea am eutanasiat
caii apocalipsei deveniți inutili odată cu eradicarea spaimelor
gârboveala înțeleaptă a păcatului
nu-mi mai ridică semne de întrebare
ultimele inundații de candoare
mi-au schimbat radical relieful pulsațiilor

între ape
odihnesc alb depărtările iubite

să nu mai fiu
doar un colț de infinit mai am de umplut



vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu rebeli care ard se diversifică harta atingerilor de viață care nu ne bagă în comă prin repetarea la nesfârșit a acelorași pași, Aspiranta. Însăși numele pe care ți l-ai luat mă face să te ”suspectez” de același dor ce mă arde pe mine, hihihihi.... Să nu dai cu pietre c-am deconspirat.. Cu drag.
Gerra Orivera (autor)
miercuri, 20 iulie 2016


Scuze ptr. întârzierea răspunsului. Sunt în zugrăveli și reparații... Ștefane, uimirea e o stare de grație, care ar trebui cultivată mai des... Dar pentru asta ar trebui să ne-nnoim pupila mai des, să ne-o spălăm de anodin și blazări, să avem curajul deschiderii unor uși noi, unghiuri diferite de plonjări în miracolul zilei... să ne luăm în stăpânire infinitul... Poeții pe care citim noi azi - asta au făcut.... Au deschis cu maceta privirii, verbului și metaforei lor noi drumuri prin care au pătruns în culoarea subtilă a vieții... Curaj, dragul meu - explorează pădurile virgine din tine, ieși din zona de confort și vei deveni mult mai bogat... Ăsta (în esență, dincolo de căile particulare ale fiecărei curgeri în parte) este mesajul poeziilor mele - locuiește-ți cât mai mult din infinitul ce ești.
Cu drag.
Gerra Orivera (autor)
miercuri, 20 iulie 2016


ca să umplu și ziua a șasea am eutanasiat
caii apocalipsei deveniți inutili odată cu eradicarea spaimelor
gârboveala înțeleaptă a păcatului
nu-mi mai ridică semne de întrebare
ultimele inundații de candoare
mi-au schimbat radical relieful pulsațiilor
Subscriu comentariului , domnului doimaneanu, mai spun ca limbajul poetic folosit este vivace si uneori foarte greu de supus in mintea cititorului! Citit cu drag!
aspiranta
marţi, 19 iulie 2016


Ca întotdeauna mă uimești ! Atâta efervescență a gândului nu prea am întâlnit în drumul meu prin viață . Te admir chiar dacă uneori nu prea înțeleg
ce mesaj poartă poezia ta !
stefan doroftei doimaneanu
luni, 18 iulie 2016