Limba noastră-i o comoară - Val
Poezie adăugată de: Val

    marţi, 23 februarie 2016

Am ajuns să am coşmaruri, nopţi bălane fără leac,
De când s-au trezit nătângii, dup-un somn de-un sfert de veac,
Şi-mi fac cruci plin de fiori, implorând oastea cerească,
Să mai pot vorbi în zori dulcea limbă românească;

Plini de fală şi mândrie,-i doare-n şpiţ de viitor,
Se tot laudă-n prostie, moară toţi duşmanii lor!
De-aia, nene, imediat, când i-aud, pe româneşte
Le-o spun franc, manierat, delicat şi omeneşte:

Băi, deştepţilor ce sunteţi, nătărăi şi naşparlii,
Terminaţi cu chestii d-astea, bateţi tobele-n pustii!
Când ne va lovi năpasta, peste-atâta chin şi-amar,
N-oţi putea pe lumea asta nici să-i înjuraţi măcar,

Iară voi, cu doctorate, bacuri, diplome, la fel,
Vă veţi da singuri karate, făr’ a scoate-un cuvinţel,
Şi-o să vină ziua-n care, socoteală tre’ să daţi,
Chiar de cereţi îndurare, de prăjeală nu scăpaţi,

Aşa că, tăceţi odat’, nu vedeţi ce e în ţară?
Tot stigând prin târg, prin sat “Limba noastră-i o comoară”
Or s-audă toţi şacalii, hoţi, bandiţi de drumul mare,
Şi-or s-o fure şi pe asta şi-o vor pune la vânzare!

Valeriu Cercel



vezi mai multe poezii de: Val




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Am incercat sa ma exprim si eu cat mai delicat, manierat, şi omeneşte!
Val (autor)
miercuri, 24 februarie 2016


Ar fi pacat sa ne cumpere si limba iar poeziadumitale este placuta sufletului eu chiar daca limbajul nu e tocmai cel maipoetic cu putinta.
stomff
marţi, 23 februarie 2016