Limba - samoila
Poezie adăugată de: samoila

    marţi, 20 octombrie 2015

Mi-am fǎcut din gând
O limbǎ
Numai bunǎ de vorbit
Şi când obosesc
Mǎ plimbǎ
Unde nici nu am gândit.
Un fum grav,
Poate,
Mi-aş da,
Rǎtǎcind prin lumea
Toatǎ
Ca un vorbǎreţ
Sadea
Într-o limbǎ
Minunatǎ.
Gândul,
Cǎzând în real,
Limba mi-o modificǎ
Şi-ameţit de-al lumii
Val
Vorbele-mi
Stratificǎ.
Lacrimi în cotlonul
Minţii
Pun ,,scânteile”-mi
La masǎ,
Cariindu-mi straşnic
Dinţii
Cu o limbǎ
În grimasǎ.
Exigenţii
Poate vor,
Om fiind,
Sǎ fiu perfect
Şi-orice vorbǎ
Aş rosti,
Sǎ nu sune
A suspect.



vezi mai multe poezii de: samoila




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.