gândurile unui filosof
nu se pot domestici
doar cu zahăr tos
este ciudat cum nu trebuie să faci nimic
pentru ca petalele cireșului
să ajungă
pe șotronul copiilor străzii
E parcă
O barcă
La mal
De cristal
am învățat cum e să fii
adult
de la naştere
când ai însemnat
pe giurgiuveaua la care
se închină toți trecătorii
ochiul tău blând
când îmi stai la sân
și îți îngân
poveștile de-adio ale vânătorilor
am crezut că amărăciunea
se transmite genetic
ȋntr-o zi am spart oglinzile
Sub pleoapa-nsângerată-a nopții
O biblie de var
Ascunde paşii lungi ai morţii
Până-nspre clopotar.
Au împușcat-o fără milă
La gura de vărsare-n deltă,
I-au dărâmat făptura zveltă,
Ce zace-acum sub o şenilă.
mă doare o mână din lună
desfacem o inimă-n două