Lumea se pierde într-un gol de îmagine - flavius
Poezie adăugată de: flavius

    luni, 10 august 2015

Într-o stare decăzută în ochii oamenilor
se stă la coadă din instict,
aici poţi afla tot ce se întîmplă-n oraş
cum trece moartea ori dragostea pe străzi
şi nimeni nu vorbeşte cu voce tare,
aşteaptră în spatele uşilor închise
fără să intuiască deznodământul.

Lumea se pierde într-un gol de îmagine,
nu s-a văzut nimic deşi se şopteşte totul,
e ca o umbră care se loveşte de pereţii cu urechi
cu spasme ciudate de înfrigurare,
intervine apoi teama ca o formă de însingurare
în care se sparg în bucăţi lacătele răbdării
şi cuvintele mor în propoziţii eliptice.

Ce se spune despre noi oamenii
trece prin filtrul de cafea, gustul îndoielii,
teama îmbracă forme şi gesturi improprii,
capcane puse unde nu te aştepţi
ce te agaţă fără scăpare.



vezi mai multe poezii de: flavius




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

"se stă la coadă din instict,
aici poţi afla tot ce se întîmplă-n oraş
cum trece moartea ori dragostea pe străzi"

aceste versuri, din punctul meu de vedere, sunt notabile.
ai un limbaj potrivit versului alb.
roxana.c
marţi, 11 august 2015


Foarte frumoasă !
mirimirela
luni, 10 august 2015