luminează-mă Ochi al meu - paparuz
Poezie adăugată de: paparuz

    joi, 18 mai 2017

şi-ţi voi fi
îmi voi fi

nu-ţi închide pleoapa uitării
peste neputinţele mele încă vii

chiar dacă ai obosit să mă vezi
chinuindu-mă să urc bolovanul
şi câtă risipă aduc cerului
balansând

luminează-mi Ochiule ruga
de-atâta noapte în mine
nu mai zăresc vârful muntelui

nici nu mai ştiu dacă urc
sau cobor
lumea toată îmi pare
de-a-ndoaselea

stelele cad
în sângele meu
risipit prin noroi
pot zbura când vântul tace?

luminează-mă Ochi al meu
şi-ţi voi fi voitul
şi-mi voi fi înţeleptul
mutat în Liniştea ta



vezi mai multe poezii de: paparuz




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

multumesc
paparuz (autor)
joi, 29 iunie 2017


Avem nevoie de o energie superioară, de un sens pentru a aspira către eternitate în trecerea noastră prin lume, fatidic supusă îndoielii şi potenţialului eşec (întrezăresc la strofa a treia mitul sisific). Felicitări pentru versuri, denotă profunzime!
mihai_iunian_gindu
luni, 26 iunie 2017


multumiri
paparuz (autor)
miercuri, 31 mai 2017


Paparuz > expresivitatea - da!.. dialogul sinelui, trecerea exponentiala de la "tu" - "eu" - "catre" - "inspre", asa cum in vers indicai drept un balans, confera autoritate proprie.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
vineri, 19 mai 2017