LUNA CA O COLINDĂ - andreionthepoetry
Poezie adăugată de: andreionthepoetry

    sâmbătă, 29 august 2015

Ce bine e că Luna nu-şi arată
Nicicând privirii noastre muritoare,
Vreodată partea ei cea-ntunecată,
Ci veşnic în lumină ne apare!

Căci dac-ar fi aşa, n-ar fi în noapte
Un far de veghe-n a’ visării valuri,
N-ar fi vreo licărire peste ape,
Ci întuneric ar domni pe maluri

Atunci când se sărută-ndrăgostiţii
Şi-aşa orbiţi de prea multă iubire,
Uitând de lume şi de-a’ ei ambiţii,
Gândind că viaţa toată-i fericire…

Şi dac-ar fi aşa, Calea Lactee
N-ar fi inel cu piatră preţioasă;
Poeţii n-ar avea acea scânteie
Ce face poezia luminoasă…

Ce bine e că ne priveşte Luna,
A Soarelui noptatică oglindă -
De Dumnezeu parc-ar vorbi întruna,
Ca o eternă, molcomă colindă…

Parcă ne-ar spune că la fel cum Tatăl
Prin Fiul S-a lăsat de noi văzut,
Şi Soarele prin Lună se arată
Când întunericul s-a aşternut…



vezi mai multe poezii de: andreionthepoetry




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Andrei > Si eu iti multumesc, la randu-mi, pentru amabilitatea de a purta o discutie, asupra unor puncte de referinta - si de asemenea, nu pot sa nu remarc faptul ca te straduiesti sa aperi norme morale si necesare convietuirii, un Adevar care impleteste armonios ceea ce invata credinta crestina, exact cum spus-ai la randu-ti "dorinta de a slavi pe Dumnezeu si Binele, dupa propria perceptie" si cum spun eu adesea vis a vis de mine insumi, caut o armonie in toate planurile "dupa atat priceperea, cat si nepriceperea mintii si inimei", incercand sa nu duc la extrem nimic si sa fiu impacat cu mine insumi; iar Dumnezeu, daca mai voi rataci, uneori, indrepta-ma-va. Ma simt dator ca uneori, cand am ocazia, sa protejez asa cum cred de cuviinta, nu doar valorile morale sadite in sanul poporului roman, ci mai ales, sa sustin o Credinta benefica si necesara.
Asa cum eu, il descopar pe Eminescu si alti mari poeti si scriitori ai neamului, marturie stand insesi scrierile lor, tot asa vor face si altii, de vor considera ca le e de folos; eu sunt impacat cu mine insumi, la gandul ca imi fac datoria, fata de dansii.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 31 august 2015


Th3mirr0r, iti multumesc din nou pentru modul detasat in care pui problemele si iti marturisesc ca, desi poate am dat dovada (privind inapoi la aceasta discutie, asa mi se pare) in unele puncte ale dezbaterii noastre, de o anumita indarjire, nu a fost decat consecinta dorintei de a slavi Binele si pe Dumnezeu asa cum ma pricep eu mai bine. Eu cu atat mai mult nu sunt prea aproape de o persoana care sa emita propriile teorii, insa cum nu ma pot prevala de prea multe repere culturale, imi ramane doar calea de a indrazni cu umilinta sa-mi expun cateva argumente pe care le am, acceptand cu toata deschiderea si chiar fiind de acord cu cele ale celor mai pregatiti ca mine.

Am multe de invatat din toata aceasta discutie si doresc sa-l cunosc mai bine si pe marele nostru poet, Mihai Eminescu. Sunt convins ca voi gasi si in gandirea lui multe intrebari si raspunsuri pe care poate mi le.am pus sie u si, cu siguranta, multe pe care inca nu mi le-am pus. De aceea apreciez extraordinar de mult ceea ce faci tu pe site si inca odata sunt extrem de bucuros ca am prilejul sa dialoghez cu tine!
andreionthepoetry (autor)
luni, 31 august 2015


P.S: Eu caut sa rezum discutiile la anumite puncte de referinta corecte, indicand o sursa reala prin veridicitatea spuselor acelora care au fost mai aproape de Dumnezeu decat nu doar creaturi, ca mine, ci si fata de oricare fiinta umana integrata in asta lume, dar care nu le-a fost nici misiunea, nici folosul, intr-a descoperi mari taine. Fac astfel o mai mare dreptate, decat daca as veni eu insumi cu teorii personale. Acei oameni, de care vorbesc, sunt cei care aflam din partea monahala. Caci restul, suntem mireni. Ori ei, aceia, se roaga cu adevarat si precum zicea cineva bine: de aia ne mai tine Dumnezeu pe pamant si nu ne piere. Iar faradelegea care e asupra pamantului, tot intru triumful binelui, este. Eu nu incerc a fi altcineva - ci sunt eu insumi, in tot. Si precum am spus, prefer a-mi vedea greselile, pacatele, caut sa nu fac asa multe; mai cad, mai ma ridic, si tot asa. Convietuiesc in armonie cu mine, desi am permutatii in structuri foarte complexe. Sunt oarecum, adaptat, acestei lumi, desi unele conflicte, isi pun amprenta. Insa, desi nu am libertatea aceea necesara, si la care aspir neincetat, desi inlantuit de planurile si legile lumesti, cu dor de casa, zic: Nihil Sine Deo!.. si iaca, uite-asa.. Constientizez atat binele, cat si raul, amintindu-mi de versurile marelui nostru poet:
"Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine .

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul și pe patru
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine."
©Mihail Eminovici(Eminescu)
th3mirr0r
luni, 31 august 2015


Andrei > sub nici o forma, nu m-ai facut sa cred nimic, eu am spus doar preventiv, caci eu iau in calcule si dau sama la orice vorbulita spui altora. Eu sunt de religie ortodox si catolic - si totusi, nu am desconsiderat pe nimeni, care ar imbratisa o alta. Am avut amici si prieteni din toate religiile mari ale lumii acesteia, apoi din cele secundare, cum numeste englezescul "denomination"/care asta insemnand o ramura dintr-o anumita religie. Eu pun foarte multe perspective, in calcul, pentru mine insumi, in primul rand. Caci a gandi doar dupa o forma singulara, consider ca nu este benefic. Intelegand manifestari atat in mine, cat si in exteriorul meu, am alte trairi si alte perceptii, pe care.. le-am invocat mereu, in tot locul. Nu ai absolut nici o greseala fata de mine [si chiar daca ai fi avut, nici nu ti-as fi considerat-o (si sigur, asta este aplicabil la toti, nu doar la tine)(si inca o paranteza, specificand ca de-a lungul vremii, fost-am detestat, ori alte cele negative, datorita faptului ca am sustinut un adevar, sau fiindca am aderat la o incoruptibilitate - si nici macar lor, nu le-am socotit vreo greseala si asta fiindca n-am vrut a da satisfactie Intunecimii)][eu insumi, sunt supus la multe lucruri, printre care niste cumpeni superbe, de-o frumusete precum cea a frunzelor, cazute toamna, asa cum am descris in "Cel mai trist poem", insa, cu toate acestea, drept blestem si binecuvantare, in acelasi timp, eu vietuiesc mai departe, pana voi pleca inapoi acasa. Nu ma abat intru amanunte, fiindca nici nu voi a sminti pe nimeni cu perceptiile mele, prefer inca sa tainuiesc acestea toate si inca multe altele, le codific mereu in poezii, ca doar cativa, sa le poata pricepe si celelalte sensuri, astfel, altii care le citesc, sa fie feriti de astfel de otravuri]. Eu caut sa duc o viata asa cum mi-a lasat-o Dumnezeu. In nici un caz, nu voi considerat vreo greseala, de la tine; impacat sa fii cu tine insuti, asadar!..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 31 august 2015


Uff, cata dreptate ai in cele ce ai scris in privinta inselarii multora ca ei cred ca se inchina lui Dumnezeu, cand invoca de fapt maleficul! Sunt total de acord cu tine si incep sa cunosc mai bine omul cu care vorbesc acum! Gasesc multe puncte de vedere comune, nu doar acesta.
andreionthepoetry (autor)
luni, 31 august 2015


Th3Mirr0r, iti cer din inima iertare pentru ca te-am facut sa crezi ca eu as considera ca poti rastalmaci Biblia prin cele ce ai spus! Departe de mine asa ceva si te rog din suflet sa ma ierti! Ultimul comentariu imi dezvaluie cat de mult as fi gresit considerand ca spusele tale se abat intrucatva de la cuvantul Bibliei.
Voi incerca sa fiu mai smerit, pentru ca probabil am dat frau liber unui soi de trufie foarte perfid insinuata in sufletul meu.
Spun din nou ca ma bucur sincer de consideratia pe care mi-o arati scriindu-mi toate aceste randuri si consider ca nu merit un efort atat de mare, dar ma bucur ca ai disponibilitatea sa-l faci pentru a-mi raspunde.

Vorbesc serios cand te rog din suflet sa imi ierti modul in care am dus discutia, poate putin arogant fara sa fie cazul.

Cu cea mai mare pretuire si cu profund respect!
andreionthepoetry (autor)
luni, 31 august 2015


P.S: Nu, nicidecum. E o discutie benefica pentru ambii. Si lasa, asta, nu te-am considerat in vreun alt fel decat esti: o fiinta umana. Care, ca si mine, cauta nu un adevar [care il cunoaste deja, sau percepe, drept Dumnezeu Adevar Unic], ci cauta o discutie asupra unor elemente comune. Ferice si de tine!..
O sa mai vorbim, pe asta tema. Mie imi face intotdeauna placere.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 31 august 2015


Andrei > eu nu am substituit Nimicul, inaintea Cuvantului. nici macar nu am catat a rastalmaci Biblia. Singurul Adevar ce va dura, pana la sfarsitul veacurilor si inca se va mentine si dupa aceea. Ca Sfanta Biblie, in insusi Cuvantul lui Dumnezeu, catre oameni. Ca de aia mesagerul Cuvantului - care este popa - spune la Sfanta Biserica [nu cea vazuta, ci Nevazuta, ca biserica e cladire, iar Biserica, e altaceva]: Citire.. si continua. Atunci, eu nu pot sa rastalmacesc sensurile biblice, mai ales - si stiind ca au fost Sfintii Parinti, care au explicat lumii intregi, totul, caci Dumnezeu i-a insufletit cu Duh si Har, ca sa faca asta. Pai, cum sa rastalmacesc eu Biblia, cand pot sa duc pe altii, spre ratacire? prefer sa ratacesc eu insumi. Stii? Apar fel si fel de teorii, in ultima vreme, cu extraterestrii[care de fapt, aia is partial demoni - apoi, partial guvernele care deja au aceste tehnologii, tot de la demoni], apoi, apar altele, amestecaturi de la sisteme hinduse, cum e yoga si cele asemanatoare, petrecand in om sensuri pe care el nici macar nu mai cauta sa le inteleaga, atat de tare ii orbeste, cu scrierea lor, de ii manipuleaza in asa fel incat in loc sa se apropie de Dumnezeu, ii indeparteaza, fiindca le vara in cap idei de reincarnare, sau altele precum ca is niste fiinte divine care ii ajuta si in loc sa zica o rugaciunea simpla [Tatal nostru], invoca demoni, ori fiinte care nu apartin acestui sistem, ci altor galaxii si dimensiuni, si e pacat, fiindca ei nici macar nu realizeaza si raspandesc flagelul asta malefic, obscur, invocand Lumina Divina, cand de fapt, ei invoca altaceva. In loc sa invoce pe Maria Fecioara cu [Bucura-te, Marie], invoca niste nume care cica is ingeresti si cand colo, is regasite pe pentacle si septanti, inca si cu inscriptiuni grecesti ori ebraice din talmud si kabala. Deci, pana si eu insumi, sunt rezervat, in a emite sau propaga lumii propriile mele teorii sau explicatii, fiindca nu voi a conduce in ratacire pe nimeni, prefer sa raman eu insumi, ratacit, insa impacat cu mine insumi. Ca Dumnezeu, mi-a lumina mintea, candva, sa imi vad ratacirea, nu?! Insa, ca sa conduc pe altul, asta, in nici un caz. si pacat ca oamenii se trezesc [unii] vizionari si crezand ca vorbesc cu ingeri, de scriu tot felul de carti pe care eu le numesc necorespunzatoare [ca sa nu fiu aspru, sa invoc erezii, cand eu insumi poate-s ratacit, si sa fac ca aia ce se judeca unii pe altii].. asa ca.. mare Prudenta, si luare aminte, zic eu.. Stiinta e buna, uneori, ii recunosc insemnatatea, insa de ar sti oamenii cata otrava aduce; eu stiu pe propria-mi piele, fiindca am studiat multe domenii - si mi-au adus in suflet si minte numai otrava. Cu toate acestea, esenta lucrurilor va exista in Biblie si in ceea ce ne-au spus Sfintii Parinti. Recunosc, eu nu tin intru tocmai o datina crestineasca asa cum ar trebui, ca la carte, am propriile mele viziuni - insa, Niciodata nu voi zadarnici Lucrari de la Dumnezeu, negandu-le. Voi considera un pacat in plus, de neascultare, la mine insumi, decat sa ma semetesc eu in cuvant, cand eu .. cine-s? oamenii aia s-au rugat din inima toata viata lor si au patimit si au fost persecutati, pentru Dumnezeu.. si eu, scancesc de la o durere ca mi-am dat cu ciocanul peste deget indoind o sarma. Ori aia, au fost martiri intru Hristos. Cum pot sa neg eu sau sa suprim, vorbele lor? Ca Sfantul Vasile cel Mare, a zis celui mai mare carturar din Alexandria:"Cea mai mare si mai mare intelepciune pe acest pamant e sa ai Moartea Sfetinic!"

Th3Mirr0r
th3mirr0r
luni, 31 august 2015


Cu acest comentariu sa nu consideri ca am pus cumva punct discutiei, ci doar am vrut sa marchez o asezare a ei intr-un destul de amplu (nu total :) ) consens.
andreionthepoetry (autor)
luni, 31 august 2015


Cred ca putem ramane in aceste coordonate ale discutiei, pentru ca ele (atat cele indicate de tine, cat si cele expuse de mine) exprima destul de bine un mod propriu, adecvat, de a-L percepe pe Dumnezeu. Pot chiar gasi un numitor comun in legatura cu Nimicul in sensul in care toata Creatia a aparut din Nimic, respectiv ca nu exista nimic creat la momentul la care ea a fost creata. Dar "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul" (Ioan, 1.1), iar aceasta explicatie este a insusi Adevarului. Asa incat Cuvantul nu era Nimic, ci era... Cuvant.

Sunt categoric corecte consideratiile privind pluralitatea de dimensiuni, relativitatea perceptiei spatio-temporale si irelevantatimpului la Dumnezeu (la Dumnezeu o zi este ca o mie de ani si o mie de ani sunt ca o zi).

Ma incanta toata aceasta discutie numai pentru ca amandoi vrem sa extragem esenta lucrurilor, iar nu pentru ca imi ofera prilejul de a etala cine stie ce calitati (pentru ca nu le am), si te rog sa nu ma crezi vreun ingamfat sau orgolios. Pe deasupra, sunt constient de slaba mea pregatire culturala si de mult prea putinul meu studiu. Ceea ce sustin se bazeaza pe elemente putine, dar pe care le consider suverane, pentru ca provin din Sfanta Scriptura.
andreionthepoetry (autor)
luni, 31 august 2015


Andrei > eu substitui planuri/ inclusiv sfere de functiune - mai bine zis.. Dimensiuni. Pe langa asta, ofer un sens abstract. Consider Nimicul ca fiind parte a celor 12 dimensiuni [9 - 12 , mi-s totuna]. Consider ca un-Acel care Exista, Dumnezeu, Cel Necreat, ERA. cand spun un astfel de cuvant, ERA-ESTE-FI-VA. Unesc toate Timpurile, intr-un Tot Unitar, aflu ca astfel, pana si viziunea lui Ioan, neavand supunere de timp si spatiu, era interdimensionala. Acolo, nu exista ora. Iar pana si de la o planeta la alta e un defazaj temporal. Astfel, aici, o ora poate fi 10 ani dincolo. si tot asa, ajung la concluzia cum ca s-ar masura in Clipite, totul. Lasand astea deoparte, Dumnezeu nu este legat de Spatiu si Timp, nu se supune ci EL, Exista. Asadar, Nimicul, e ca si cum a transformat din Sine, ceva. a Infiintat. a Creat. din Nimic, prin Cuvant.
Asa imi explic eu spusele, usor sau mai mult teoretic.
Sigur ca remarc o asemanare si in cele exprimate de tine, caci asa este, "Eu Sunt Cel Ce Este" > de unde si expresia "Nihil Sine Deo" [Nimic fara Dumnezeu], caci daca nu ar Exista, Non-existenta ar deveni un Nimic pe o latura, un Tot pe alta - si noi - lumea[care nu e numai formata din oameni - dincolo, is galaxii, impletind Universul, apoi, multiplicand, mai multe, devine un Multivers, multiplicand, Multiversuri, inchistate intr-o unitate care devine o Ordine, si deja rezuma Neantul prelungit - si dincolo, numai Dumnezeu Stie. noi doar facem supozitii]. Asta e lumea perceputa. Cea care nu o putem percepe, insa auzim de ea, e aceea cereasca, Raiul. Si, desigur, si Iadul.
Intunecimea, e de respins. Adancimea, e de cautat. asa este.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
duminică, 30 august 2015


Ca un facut, discutia asta s-a dezvoltat chiar la o poezie despre lumina si intuneric...

Eu nu cred ca Dumnezeu, Cel Necreat (pentru ca asta este un adevar), Alfa si Omega, nu cred ca trebuie perceput ca un Nimic primordial din care a luat nastere atat de multa Creatie, ci ca fiind Totul din care a luat nastere atat de putin. Desigur ca putinul acesta este sublim si este creat cu o mana desavarsita. Dar Creatia se subsumeaza, cred, cantitativ si calitativ la acest Totul, si nu la Nimic. Dealtfel, Dumnezeu a spus "Eu sunt Cel Ce Sunt".

Asadar, pentru mine intunericul imbraca doar o valenta, aceea de... intuneric, de intunecime, asa cum bine ai spus. Iar pe aceasta trebuie cu totii sa o ocolim. Adancimea de care vorbesti, insa, este de cautat, insa nu o vad ca pe cealalta valenta a intunericului.
andreionthepoetry (autor)
duminică, 30 august 2015


Andrei > asa am tradus mereu ca fiind intunericul: lipsa luminii. Nu stiu daca asta oi fi stiind-o de la Einstein[caci la cate am citit, pe tot de multe si uitat-am, te asigur]. Insa, mi-a ramas fixat acolo, undeva. Cat despre celalalt aspect, am spus despre ceea ce a fi insemnand o Umbra. Imi amintesc - si fac o paralela - la scrierea lui Eminescu, "Geniu pustiu" si "Sarmanul Dionis", caci si el vorbea despre aceste notiuni, cum ar fi Umbra. Nu doar ca proiectie, ci si la nivel de fizica cuantica. Nu ne amestecam in teorii, dovedite mai mult sau mai putin, nici intr-a ne cugeta intr-a "care stie mai multe" > cum nici latina, nici alte stiinte sau metode de studiu, nu ne-a definit vietile - si apoi, as fi eu insumi semidoct, daca as nesocoti faptul ca "uite, si informatia altuia, ma poate completa, sau a mi-o completa pe-a mea".
Fac o alta paralela, ca la pictura, cand incepi sa dezvolti planul vizual si cauti sa deslusesti in perspectiva, utilizez acum abstractizarea si pun in secventa si poezia ta, aducand in prim plan ideea lui Eminovici de a da titlul cartii sale "Lumina de luna" - ii atribui acelasi sens, In Profunzime/Adancime, Obscuritatea Invaluie Adevarul.
Viziunea mea asupra intunericului, e ca s-ar diferentia doua tipuri mari, unul fiind Intunecimea si celalalt Adancimea. Consider ca Lumina, Exista, astfel, nu as considera decat Cuvantul "si s-a facut Lumina". Atunci, Dumnezeu, Existand, fiind Cel Necreat - de aci, fractionand - Lumina/ Energie Necreata - Necuvantare / Lumea si crearea sa [azvarl teorii cu big-bang si alte rataciri] si raman la aceeasi premisa: Nimic. Gol. si deodata, din Nimicul acela, s-au infiintat toate. Prin Cuvantul lui Dumnezeu, Suflarea Gurii Sale. Daca ar sti oamenii sa lege mai bine stiinta de religie, ar realiza mult mai multe si n-ar mai avea conflicte interioare, ori sa se indeparteze. Nu religia are o "vina" in sine, ci religiozitatea.
Lasand la o parte o istorie zbuciumata si in care Dumnezeu s-a folosit ca arma si scut, pentru ucideri in masa si in un-aparent Nume al Sau, ma rezum la a spune ca uneori, mai bine oamenii, sa nu stie, de toate cele cate s-au intamplat pe pamant, de grozaviile puse la cale de la ingerii decazuti, dar nici sa se gandeasca la un viitor incert si care sincer, mai bine sa nu stie ce arme de ucidere in masa li s-au pregatit, ori ce metode de manipulare dezvoltate inca de pe vremea lui Hitler, de catre liderii masonici datand de la Napoleon incoace si alte organizatii sau forme de functionare vechi de mii de ani. Uneori, mai bine e sa se rezume la un prezent, iar dintr-un trecut, sa ia atat cat este necesar pentru dezvoltarea lor, ca fiinte umane.
Asta ai punctat, bine - incercarea de a fi intr-o norma Reala, de a respecta un cod moral, de a fi intr-un echilibru sufletesc cu Dumnezeu.
Si cum doar Iov, a fost singurul, cel drept, inaintea Domnului, nici nu cutez a ma gandi mai departe, stiindu-ma insumi supus pacatelor si gresind. Insa, cum stiu si cred ca Dumnezeu ne intelege neputintele si greselile, indrumandu-ma, caut sa merg pe calea care uneori, o vad sau nu, o simt sau nu. Si iar, uneori, mai ma hodinesc, o vreme. Apoi, iar merg. Si tot asa..

Th3Mirr0r
th3mirr0r
duminică, 30 august 2015


PS: Spunand cele de mai jos, nu ma cred vreun sfant. Sunt un pacatos mare, mare de tot, Dumnezeu stie asta! Dar tocmai asta ma determina sa ma agat de incercarea de a cauta si dori promisiunile dumnezeiesti. Nu ma cred cu nimic mai bun decat cei mai multi dintre noi, dar il vreau pe Dumnezeu in inima mea!
andreionthepoetry (autor)
duminică, 30 august 2015


Th3Mirr0r, mai intai de toate trebuie sa remarc nestiinta mea in privinta traducerii acestei fraze din latina si carenta mea de cultura, a fost o concluzie cu privire la sens venita probabil dintr-un subiectivism al meu :) Dar ma bucur ca nu am cazut complet in ridicol, pentru ca am gasit sustinerea ta si pentru sensul dat de mine... Fapt pentru care iti multumesc.

In privinta sensului real, cel indicat de tine, lucrurile pot fi privite si asa, dar eu as invoca si ceea ce spunea Albert Einstein, si anume ca intunericul este de fapt absenta luminii. Desi cele doua afirmatii filosofice par sa spuna acelasi lucru, eu interpretez aceasta minunata... definitie a intunericului in sensul in care notiunea de "lipsa a luminii" (intunericul) nu ar putea exista fara prezenta ei, si nu invers. Cred ca aceasta este adevarata subordonare a celor doua. Lumina exista de sine statator, nu prin raportare la intuneric, aici este marea cheie! Dumnezeu a existat si inainte de diavol. El nu depinde de existenta diavolului, chiar daca in aceasta lume in care ne ducem temporar existenta nu putem face abstractie de acesta. Chiar Iisus Hristos il caracterizeaza pe diavol ca fiind "stapanitorul lumii acesteia". Dar doar al acesteia. In Imparatia lui Dumnezeu, vom fi trecut peste intuneric si vom experia numai Lumina. Marele beneficiu al celor ce vor sa cunoasca Adevarul si fac eforturi pentru asta, ducandu-se la Cuvantul lui Dumnezeu, este ca pot intelege si trai prin credinta, inca din aceasta viata, starea promisa, de existenta doar in Lumina. De aceea e foarte important sa dam creditul meritat spuselor lui Hristos, pentru ca astfel putem decela lucrurile spre beneficiul nostru prezent, nemaivorbind de cel viitor.

In privinta distorsiunii artei, sunt perfect de acord cu tine si iar constat convergenta de opinii pana aproape de identitate.
andreionthepoetry (autor)
duminică, 30 august 2015


P.S: Ai punctat bine "eu cred cel mai bine adevarul se reveleaza el pe el, in mod direct, in mod afirmativ și deschis".
th3mirr0r
duminică, 30 august 2015


Andrei > desi pana si acela, este un sens, cel mentionat de tine, era vorba despre Obscuritatea Invaluie Adevarul. Insa, cum mereu lumina troneaza asupra intunericului, cum luna are nevoie de lumina ca sa devina vizibila, cum puterea noptii invaluie lumina, rezulta ca o Umbra, este atat o parte intunecata, cat si una luminoasa. Nu este intuneric deplin. Nu este lumina deplina. Iar lumina, cum se afla cunoscuta, lumii, caci altfel nu am sti decat intuneric, nu vom sti nici cum arata pietrele, nici copacii, nici altaceva, tot asa si cu adevarul, indiferent ca este unul personal, social, sau Adevarul revelat de Dumnezeu.
Vis a vis de situatia creata anterior, obscuritatea invaluie adevarul, prin tot tipul de tertipuri si manipulari psihologice, precum am aratat, lasandu-ma pacalici si ca sa se arate si-altceva-ul Ala. Sa se vada clar ceea ce determina in oameni nerespectarea unui cod moral. Sa se distinga clar ceea ce definesc unii, drept moral - imoralitatea. Si nu in ultimul rand, sa se diferentieze o Arta, de distorsiunea sa. Mie imi plac tablourile abstracte - insa nu si hidosenii, monstruozitati, obscenitati. Eu privesc poate un nud, lasandu-ma sa inteleg o feminitate, o reprezentare a sa, ori un aspect sau mai multe, insa, asta nu inseamna ca trebuie sa consider a fiind arta si tablouri in ipostaze sexuale, ori alta indecenta. Pot admira o statuie care are un ceva drept erotism, insa, nu pot sa consider ca e tocmai crestineste, daca e sa ma iau strict, dupa o cale a virtutii; si totusi, lasand la o parte acest aspect, pot sa imi impun un oarecare cod moral. o oarecare disciplina. Insa, nu as putea numi Arta, o distorsiune a Artei. Asta, niciodata.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
duminică, 30 august 2015


Imi cer scuze pentru eselile de tastare, scriu de pe mobil si e cam dificil...
andreionthepoetry (autor)
duminică, 30 august 2015


Th3Mirr0r, intradevar, si obscurul poate revela adevarul, asa este, numai ca acest lucru nu s-ar intampla prin simpla lui manifestare, ci prin reactiile adverse pe carw obscurul le starneste. In speta, nimic nu s-ar fi intamplat si totul trecea neobservat daca cei cativa care am intervenit nu am fi luat atitudine. Dar asa, iata cum au inceput sa iasa la lumina si ale aspecte, si alte considerente ale promotorilor obscuruluipcum si alti adepti ai acestui tip de arta.

Dar eu cred cel mai bine adevarul se reveleaza el pe el, in mod direct, in mod afirmativ și deschis. De aceea, in loc ca individul, in aceast lume care are, asa cum ai spus, si bune si rele, atat extrinsec cat si intrinsec, asadar in loc ca individul sa se loveasc mai intai cu capul de pragul de sus, lafaindu-se in promiscuitate ca apoi sa ajunga, daca are multa sansa, la adevăr, mult mai bine ar fi daca ar cunoaste de la inceput Adevărul cu A mare.

Si tu si Dana veti perfecta dreptate cand afirmati ca lucrurile sunt in man Domnului si ca toate aceste experiențe isi au rolul lor, iar eu de aceea va declar c sint perfect impacat cu privire la deznodământ. Nu am nici cea ma mica urma de frica, decat de Dumnezeu!

Cu toata stima si aprecierea, si cu bucurie pentru rezonanta in principii, caci eu asa vad, ca rezonam in mare parte!
andreionthepoetry (autor)
duminică, 30 august 2015


Draga Criticule Bland, bine ai revenit! Tare mult mă bucur de acest frumos comentariu pe care mi l-ai adresat! Sper ca de acum sa te vedem mai des pe site! Cu stima si prietenie,
andreionthepoetry (autor)
duminică, 30 august 2015


Printr-un glas de fag îţi spun:
versul tău e tare bun
ca o floare-nmiresmată...
te aştept şi altă dată,
te aştept în prag de zi
ca un fulger să ne vii,
te aştept în prag de seară...
ca o doină din vioară,
te aştept ca pe minune
vino, frate, şi ne spune
sub albastrul pur de stea
ce cântă inima ta!

Consideraţie...
CRITICUL BLIND
duminică, 30 august 2015


Andrei > sa stii ca mai citesc si eu din cand in cand, chiar daca nu las nici un semn ici-dincolo; consider ca toti care postati aici cate o poezie, a voastra, ori la rubrica cu alt autor, aveti de impartasit cate ceva, in special aducand un contur frumosului, prin dezvoltarea unui plan artistic individual sau comun.
Si asa cum e bine subliniat ca "luna e piatra pretioasa pentru galaxia asta din care facem parte", asa cum e delimitat ca "a soarelui noptatica oglinda, luna, colinda" - si asa cum stiu cum toate se leaga pe asta lume [si fac paralela la spusele Danei, sa consideri ca e Vointa lui Dumnezeu, asa vreau sa stii ca important a fost atitudinea; iar ca in baza acesteia, plus un plan moral bine aprofundat, o sa fie bine, se va vedea. Cum zicea parintele Cleopa: "Rabdare, rabdare, rabdare". Asa ca fie ca au fost sterse unele comentarii, devine relevant ce se va intampla de acum inainte. Eu am spus, ce se va intampla - caci deja s-a intamplat: "De profundis, obscuris vera involvens".
Cauze. Efecte. simplu.

Th3Mirr0r
th3mirr0r
duminică, 30 august 2015


Asa este, ai mare dreptate!
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 29 august 2015


stiu..te cred si te-nteleg..nici eu nu imi pot seama de ce au fost sterse unele comentarii..dar..
nu te intrista..si considera ca tot ce vine peste tine..e Mana Domnului,sa stii..(vorba unei cantari!)
cu drag,
danab
sâmbătă, 29 august 2015


Draga mea Dana, din pacate lupta e mult mai complexa decat am putut vedea aseara, iar eu unul sunt putin debusolat acum, pentru ca multe comentarii pe care le facusem erau cu adevarat importante, si o spun nu din orgoliu, ci pentru ca eu chiar cred in necesitatea exprimarii clare a unor idei care sa atraga atentia cu privire la capcana aceasta din arta. Dar au fost sterse... Pot accepta aceasta idee, gasind si unele justificari pentru asta, insa uneori cred ca se impune o atitudine mai ferma.

In orice caz, sunt bucuros ca am fost mai multi care am luat atitudine.
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 29 august 2015


:))) Da, scumpa mea, chiar așa s a întâmplat !
mirimirela
sâmbătă, 29 august 2015


andrei..cu privire la comentariile de aseara la madam...si tu si Mirror ati stat fermi pe temelie,ducand lupta pana la capat..
atunci...si nu numai...v-am pretuit din toata inima mea..
cu drag,
danab
sâmbătă, 29 august 2015


Din păcate, așa este. Și eu am scris acolo un comentariu care mi a fost șters, deși nu cred că era un atac la persoană. Și eu cred că ar trebui să luăm atitudine.
Sunt alături de voi, chiar dacă vin ca melcul. ..
Cu drag,
mirimirela
sâmbătă, 29 august 2015


asa-i mirela? de somn..vedeai doar utilizatorul..Dana...pff...
ce m-a amuzat comentariul tau,mirela..
esti o....scumpa!!!
danab
sâmbătă, 29 august 2015


Va salut si eu pe toti cu mare bucurie!

Flavius, iti multumesc si apreciez comentariul tau cu adevarat profund!

Mugur, multumiri, sunt onorat de cuvintele tale!

Pavel, mi-ai facut o vizita tare frumoasa, lasandu-mi aceste versuri pline de suflet! Iti multumesc mult!

Mirela, m--am amuzat citind comentariul tau :) Dar mai mult decat asta, sunt foarte bucuros de aprecierile tale asupra poeziei mele!
Cat priveste ce s-a intamplat aseara la acea postare a noii autoare de pe site, comentariile mele erau mai multe si mai substantiale si, in orice caz, utile celor ce citesc asemenea creatii, dar probabil au fost considerate, din pacate, atac la persoana, fiind plasate in contextul unor raspunsuri la comentariile altora, care chiar erau atacuri la persoana.
Cand voi putea, insa, voi pune cateva idei de principiu, fara referire concreta la vreo persoana anume, la rubrica de dezbateri, pentru ca exista un pericol foarte mare ca in numele artei sa se accepte sau sa fie trecute cu vederea mesaje cu totul negative, aducatoare de intuneric in sufletele celor vulnerabili si usor de manipulat.

Si eu iti multumesc pentru atitudinea verticala, cum dealtfel le multumesc in aceasta privinta si lui Aurel, Danei, lui Th3Mirr0r, Victor Bragagiu.
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 29 august 2015


Superbă, Andrei ! Absolut superbă... Azi-noapte când am citit o, prima dată am avut impresia că e poezia Danei....și am vrut să i las un semn de lectură...apoi am văzut comentariul semnat de ea și nu mai înțelegeam nimic ! :) după care, m am dus la somn. ( oricum am făcut numai prostioare azi-noapte ) :)

Cu drag și mulțumesc pentru forța comentariilor-și pertinența lor-la acea doamnă în negru...
mirimirela
sâmbătă, 29 august 2015


Am colindat şi eu pe lună plină
Şi visător... am stat să mă gândesc-
De ce, emană luna o lumină
De ce... de ce... de ce te tot citesc...?

Răspunsul este unul... mi-a plăcut
Şi de plăcere, am venit, am comentat.
Şi chiar de fi-voi mâine nevăzut
Un semn de trecere, eu, ţi-am lăsat...

AI SCRIS MINUNAT.

Succes pe mai departe.
pavalachepaul
sâmbătă, 29 august 2015


Salut si eu cu respect atat poezia cat si autorul.
mugur_m
sâmbătă, 29 august 2015


Da! O poezie minunată, care scoate în faţă cât de înţeleaptă a fost creaţia lui Dumnezeu.
Cu toată dragostea şi simpatia pentru subiectul inspirat şi pus în versuri dulci inimii pentru frumos!
Duverna
sâmbătă, 29 august 2015


Multumiri, draga mea Dana!
andreionthepoetry (autor)
sâmbătă, 29 august 2015


ce frumoasa...si far de cuvinte...
felicitari..
cu drag,
danab
sâmbătă, 29 august 2015