Cântecul deşertăciunii - Magda Isanos
Adăugat de: Adina Speranta

Îmi risipesc ca o miliardarã
Comoara mea de zâmbete si versuri,
Şi-n toate aflu proaspete-ntelesuri,
Cum aflã flori o zi de primãvarã.

Asemenea fãrâmelor de stele
În august, eu alunec cãtre moarte,
De care numai clipa mã desparte,
Şi scrumu-i taina strãlucirii mele.

De la un loc cu pulberea si iarba
Am legãnat sub soare câte-un vis
Şi tânãrã si mândrã l-am si scris,
Ca vremea sã-si împidece-n el graba.

Eu voi trãi putin, însã prea mult
Când cuget cât cules-am din durere,
Şi-adesea-mi par si mie cã-s pãrere,
Şi nu mã cred, cu toate cã m-ascult.

M-am copt asemeni spicelor si-astept
Sã vie secerisul si sã cad
Într-un hambar de scândurã de brad,
În care stai cu mâinile pe piept.

Si, iatã, de nimica rãu nu-mi pare,
La gândul cã m-apropii de-acel ceas,
Ca de iubirea câtã mi-a rãmas
Necheltuitã-n suflet, si de soare.

Din volumul "Poezii/Poésies", 1996



vezi mai multe poezii de: Magda Isanos




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.