Mama - claraz
Poezie adăugată de: claraz

    miercuri, 30 decembrie 2015

Mama, te privesc acoperita de fire albe
Si cu buzele incretite ca un evantai
Iti vad mersul grabit si dragostea din ochi
Si esarfa rosie, pe care o tot porti.
Lumea imi spune multe
Ca va veni o zi, in care
Mana ta cea alba, nu va mai fi sa mangaie
Fruntea mea si chipul, si parul de maslina.
Ma uit trista la tine, cum timpul a trecut
Tu zici ca timpul trece doar cand te uiti la mine
Si imi soptesti incet:
Ce mare te-ai facut...
Tu esti senina, mama
Dar eu, de ce sa mint?
Sunt tulburata-n suflet
Ca nu mai am mult timp
Si va pieri lumina
Din ochii tai caprui
Si cine sa o sa-mi mai spuna
Ca ma asteapta acasa
Cu bratele deschise
Cu maini ca de matase
Maini care m-au crescut...
Nu va fi nimeni, mama
As vrea sa mai ramai.
Sa nu pleci niciodata, te rog, hai sa ramai.
Dar mama ma priveste
Cu ochii-nlacrimati
Copila, in lumea asta
Totul are un rost
Voi cresteti mari si noi
Plecam in alta lume
S-avem grija de voi...



vezi mai multe poezii de: claraz




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumiri sincere, Mihaela.
claraz (autor)
miercuri, 30 decembrie 2015


Frumoasa poezie, sunt putin miscata ! Drag, Miki!
mihaela.sandu
miercuri, 30 decembrie 2015


Multumesc, Issa. Asta ar trebui sa faca modestele mele cuvinte. Sa puna pe ganduri.
claraz (autor)
miercuri, 30 decembrie 2015


Frumos...foarte foarte frumos...
Mă pune pe gânduri..
Issa
miercuri, 30 decembrie 2015