Mama - Nelu Preda
Poezie adăugată de: Nelu Preda

    sâmbătă, 16 mai 2015

O văd și-acum cu șorțu-n brâu, o tânără mămică,
Era, iar eu un prunc zglobiu, ce nu știam de frică.
Spăla la rufe molcom și atunci când s-odihnea,
Îmi da să sug eu lacom, iar fața ei zâmbea.
Bucătăria-i strălucea, de curățenie,
Credința ei îi aducea, har de sfințenie !
Ea m-a învățat să buchisesc, cu slova și cuvântul,
I s-a părut lucru firesc, să-mi ceară legământul,
Să fie cartea lucru sfânt, în viața mea de-atunci,
Și m-am ținut de legământ și-am învățat pe brânci !
Mâncare bună ca a ei, aiurea n-am mâncat,
Iar florile-i de brebenei, din geam i le-am visat !
Tot ea m-a dus de mână, în prima zi la școală,
Și-atunci mi-a zis băiete, cu vocea ei domoală :
Să fii ambițios, să nu mă faci de-ocară,
Încât am studiat din zori până în seară.
Trecură ani la rând, plecai în cătănie,
Cine-a venit plângând, cu bunătăți o mie?
Tot mama, draga mama, căci cine să o știe,
Când luai la facultate, cu câtă bucurie,
Mi-a cumpărat de toate, fără vreo datorie !
Mi-a spus atunci, băiete, cu glasu-i cumpătat :
De-armată și de moarte, nu poți să fii scăpat !
Tu cată să fii falnic și să-ți faci datoria,
Căci Dumnezeu e darnic și îți va da simbria !
Trecură astfel anii, copilul de-altă dată,
Care sugea la sânii, ajunse și el tată !
Cu mare bucurie, ne-ntâmpina pe toți,
Pe mine și soție și pe ai ei nepoți !
Anii i-au pus la tâmple, corole argintii,
Și-o-ndemnă să-și contemple, toți anii timpurii.
Aievea ne revede, pe când eram copii,
Cu ochi-i ofiliți, de bătrâneți târzii.
S-a stins precum a fost, în zori de dimineață,
Discret, în zi de post, cu zâmbetul pe față.
Mămico tu cu șoapte, din verde paradis,
Mă vizitează-n noapte, te rog, apari în vis !
Să fiu ca altă dată, copilu-ți răsfățat,
Cu mâna-ți fără pată, în părul meu roșcat !



vezi mai multe poezii de: Nelu Preda




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc Criticule Blând! Am întâlnit și opinii mai radicale, așa că nu e nici o problemă!
Nelu Preda (autor)
duminică, 17 mai 2015


ploua cu semne inutile de punctuatie...
mi-e greu , dar n-am ce face, si-ti dau DEOCAMDATA: NU!

orice scriere de MAMA, ma face fericit....dar scrierea ta nu este poezie...este o traire in famile....aceasta traire am citit-o cu emotie, dar nu ca poezie am simtit-o...

te astept cu drag si cu alte postari....
CRITICUL BLIND
duminică, 17 mai 2015


Mulțumesc Adina Speranța pentru observații!
Nelu Preda (autor)
duminică, 17 mai 2015


Poeziile dedicate mamelor , parintilor in general au un grad de emotivitate din start . E induiosatoare poezia ta , descrie intr-un mod placut trecerea de la copilarie spre maturitate si figura mamei in raport cu evenimentele importante din viata ta.

m-anvățat să buchisesc....m-a-nvatat
Cine-avenit plângând.........cine-a venit
Adina Speranta
duminică, 17 mai 2015


Mulțumesc Ionel, mulțumesc Stomff și Mirimirela.Mă bucur că poezia mea a găsit asemenea ecou în sufletele voastre! Aveți aceeași prețuire din partea mea!
Nelu Preda (autor)
sâmbătă, 16 mai 2015


Într-adevăr foarte emoționant... Te felicit din suflet .
mirimirela
sâmbătă, 16 mai 2015


Dragul meu prieten de scriere in versuri , te rog sa primesti semnul deosebitei mele pretuiri. Mamele sunt reprezentantele lui Dumnezeu pe pamant pentru ca prin ele ne da viata noua , celor ce crestem , ne dezvoltam si lasam o urma a trecerii noastre. Faptul ca scri atat de frumos despre mama dumitale ma determina sa fiu convins ca ai un suflet minunat. Multumesc pentru lectura.
stomff
sâmbătă, 16 mai 2015


Aprecieri sincere si va doresc multa inspiratie!
ionel
sâmbătă, 16 mai 2015


Mulțumesc mult, Alina! E reconfortant ce spui!
Nelu Preda (autor)
sâmbătă, 16 mai 2015


Deosebit și emoționant! Vă felicit și vă mulțumesc!
-vă citesc cu drag.
Alina Cristian
sâmbătă, 16 mai 2015